LO HECHO ESTÁ HECHO

PERSONAJE

Samantha – soţia lui Patrick şi mama lui Emily şi a lui Matt.

Patrick – soţul Samanthei şi fiul lui Scarlett. Tatăl lui Emlily şi al lui Matt.

Scarlett – mama lui Patrick şi bunica lui Emily şi a lui Matt.

Matt şi Emily – adolescenţi, copiii Samanthei şi a lui Patrick.

Frăsina – servitoarea familiei, este din Republica Moldova.

Rosalita – adolescentă.

Mama şi bunica Rosalitei.

Pipişor – cea cu care vor Samantha şi Patrick să-l căsătorească pe Matt.

Geroge, Carla, John, Paulina, Enrique, Beatrice – angajaţi

Procurorul

2 trecători

Mascaţi

Vocea colonelului

ACTUL I

Scena 1

(Acţiunea se petrece pe o stradă din Spania)

Scarlett: (Plimbându-se pe stradă) Chiar îmi place aici! E un loc destul de … atât de plin de turişti şi cred că aş putea face bani frumoşi. Uite străinu’, uite banu’! Nu cred că străinii ăştia ştiu exact ceea ce fac eu şi în felul ăsta nu îşi vor da seama ce … ce afaceri fac eu! (Râde uşor) Aşa, deci cred că ar trebui să îmi deschid taraba! (Se aşează şi îşi scoate din sacoşă mai multe plicuri. Începe să ţipe cât o ţin plămânii) Haide, domnu’! Vino la mătuşa că ea are remedii şi te poate face ca la 25 de ani! O să fii surprins şi dacă nu e aşa vii şi-ţi dau banii înapoi! Hai, că nu te mint! Nenea, încearcă şi ai să vezi cum scapi de durerile le spate! O să zbori mai ceva ca … un porumbel!

Trecătoarea: (Nedumerită) Sorry?!

Scarlett: (Uşor dezamăgită) Ce sorry, nu am din alea! Du-te după colţ şi acolo găseşti sorry sau ce vrei tu! Hai, lasă-mă că nu am chef de glume!

Trecătoarea: (Tristă) I really can’t speak your language!

Scarlett: Aaaa, speak, nu ştii limba! Şi mai bine pentru mine! Mă îmbogăţeşti, să ştii! Deci, ce vrei să îţi dau? Cu fum, fără, din alea pentru nas, sau din alea să le iei cu apă! Acum, depinde de care vrei tu şi cum îţi e mai uşor. Tu îmi zici, şi îţi dau de care vrei tu!

Trecătoarea: (Uimită) Drugs?!

Scarlett: (Îmbufnată) Hai nu te face acum că nu ai mai văzut niciodată din astea, că nu te cred!

Trecătoarea: (Speriată) I will call the police! You’ll go to jail!

Scarlett: (Nervoasă) Why you bitch, mă? Why you bicth! Hai, dispari că dacă nu îţi trag una după cap! Adică, vin aici, departe de ţara mea şi tu mă ameninţi pe mine cu police? Să te văd dacă ai tupeu, că să vezi dacă nu te găsesc şi te fac una cu pământul! Nu mă cheamă Scarlett degeaba!

(Trecătoarea fuge ameninţând cu poliţia)

Scarlett: (Calmându-se) Ce tot atâta poliţie … pentru ce?! Din ce să trăiesc şi eu? Cu aer? Nu cred că se poate! Munca, din câte ştiu eu nu face descriminări, eu nu-s pretenţioasă! … Hai nene … hai şi ia marfă de calitate superioară şi la preţ redus!

(O altă trecătoare se uită mirată şi se apropie de ea)

Trecătoarea 2: Que pasa contigo? Eres enferma, mujer!

Scarlett: (Nervoasă) Enferma? Enferma es tu madre, desgraciada! Tirate a un poso! Dispari! …. alta care îmi cere mie socoteală! Să îmi cadă unghiile false dacă nu mă mut şi caut alţi oameni! Ăştia parcă sunt născuţi cu mintea încuiată! Fac pe proştii, asta e!

(Rosalita Rabiosa apare în scenă ţinând un balon în mână)

Scarlett: Hei … fata! Vino la bunica să îţi dea dulciuri!

Rosalita: (Bucuroasă) Mamaie, îmi dai bomboane? Dar nici nu mă cunoşti! Eşti foarte de treabă!

Scarlett: Hai, zi de care vrei!

Rosalita: Dar, ştiţi … eu nu mai am bani la mine! I-am dat pe toţi pe balonul ăsta!

Scarlett: (Mirată) Dar nu eşti prea mare că să îţi mai cumperi baloane?

Rosalita: (Începând a plânge) Şi dumneavoastră râdeţi de mine? Ce aveţi toţi cu mine dacă mie îmi plac baloanele! Mai am acasă încă 326 şi fac o colecţie minunată! (Înveselindu-se) Visez să zbor cu baloanele mele şi să ajung sus de tot!

Scarlett: (Vorbind singură) E clar că ai nişte părinţi tembeli!

Rosalita: Cum? Poftim?

Scarlett: Nimic, nimic! Lasă că o să zbori şi de la ciocolata pe care ţi-o voi da!

Rosalita: (Din nou tristă) Dar nu v-am zis că nu mai am bani?

Scarlett: (Veselă) Stai liniştită, copilă! De dată asta îţi dau gratis, ca să vezi că sunt cumsecade cu tine!  Data care vine rezolvăm noi.

Rosalita: (Bucuroasă) Vai, doamnă! Mulţumesc! Dar dacă aveţi din aia cu cremă, să îmi daţi din aia că, mie numai aşa îmi place!

Scarlett: (Uşor nervoasă) Ai şi pretenţii!

Rosalita: (Supărată) Dar dacă mie îmi place numai cu cremă?! Ce să fac? Dacă nu aveţi cu cremă, nu mai vreau deloc!

Scarlett: (Nervoasă) Tu iei ce îţi dau şi nu mai comentezi! (Trage de Rosalita) Le iei, le bagi în tine şi zbori!

Rosalita: (Mirată) Dar nu e ciocolată! E … e praf! Sunteţi o escroacă!

Scarlett: (Mieroasă) E praf magic! O să zbori ca o pasăre!

Rosalita: Dar eu vreau … ciocolată! Praf din ăsta magic mi-a luat şi mie mama dar nu funcţionează! Mă face să dorm. Stau în casă câte 4-5 ore dormind, asta după ce termin să le ajut pe mama şi pe bunica! Eu voiam să ies să mă joc, dar mama zice că e mai bine să ajut la averea familiei!

Scarlett: (Curioasă) Şi cum de eşti afară acum?

Rosalita: M-a trimis mama să fac nişte cumpărături dar … (Plânge)

Scarlett: Acum ce mai ai?

Rosalita: Am cheltuit banii şi am uitat ce trebuia să cumpăr!

Scarlett: (Întinzându-i plicul) Ia-l pe ăsta şi te calmezi!

Rosalita: (Plânge) Dar e praf şi nu vreau să dorm!

Scarlett: (Furioasă) Ăsta nu te face să dormi! Tu ia de aici şi taci!

Rosalita: Dar eu vreau ciocolată!

Scarlett: (Ţipă) Măi, ia de aici că eu ştiu despre ce vorbesc!

Rosalita: (Plângând) Dar nu vreau praf! Vreau ciocolată! … Gata, mă duc acasă pentru că mi-a pierit pofta!

Scarlett: Adică, am pierdut timp cu tine ca să pleci fără nimic!

Rosalita: Dar vreau acasă!

Scarlett: (Trăgând de ea) Ia-le că dacă nu ţi le trimit prin poştă!

Rosalita: Dar nici nu ştiţi unde stau!

Scarlett: Aflu eu, nu-ţi fă griji!

Rosalita: Dar nu vreau! Daţi-mi drumul că ţip! Viol! Viol! Salvaţi-mă că a zis că mă fură şi mă duce departe! Ajutor!

Scarlett: (Lăsând-o) Taci că ….

(În scenă apar Samantha, Patrick şi Matt)

Patrick: (Suprins) Mamă, ce faci?! Ce faci aici pe stradă cu taraba asta improvizată pe jos şi mai ales de ce plânge fetiţa asta lângă tine? Iar ai vrut să-i furi balonul?

Samantha: Mamă, ne dezamăgeşti!

Scarlett: (Mirată. Îşi bagă marfa în sacoşă) Copiii mei! Am crezut că m-am pierdut! (Plânge) Fetiţa a început sâ plângă pentru că i-am zis că m-am rătăcit şi nu mai ştiam cum să ajung acasă!

Patrick: (Suspicios) Mamă, cum să te pierzi când hotelul la care suntem cazaţi se află la 300 de metri în spatele nostru?

Scarlett: Oups! Am uitat! Ştiţi că uit mereu! Nu e vina mea!

Samantha: (Severă) Fetiţo, du-te acasă, că o pedepsim noi pe bunica!

(Rosalita îl vede pe Matt. Amândoi îşi zâmbesc. S-au îndrăgostit la prima vedere. El se duce la ea şi îi cere numărul de telefon. Ea i-l dă, se ţin de mână, după care pleacă din scenă. Matt strigă după ea)

Matt: Dar de ce pleci?

Samantha: Scumpule, nu ne întrerupe când avem treabă!

Patrick: Mamă, ne obligi să nu te mai lăsăm să ieşi din camera de hotel!

Scarlett: (Râzând) Ce mai pedeapsă îmi daţi şi voi!

Samantha: (Ironică) Deci, ţi se pare o joacă de copii, nu? Ia să vedem noi dăcă îţi place ce îţi zic acum: zi alfabetul! (Tăcere 5-10 secunde. Toţi se uită la Scarlett) Hai, mamă! Acum şi aici! (Linişte din nou) Nu mai râzi?

Scarlett: (Cu o voce joasă) Dar ştii că nu-l ştiu!

Patrick: Ce ai zis, mamă?

Scarlett: (Ton ridicat) Ştiţi că nu ştiu alfabetul! De ce mă mai puneţi să-l zic! Vă mai zic o dată: am făcut numai clasa întâi! Atât! Şi tot ce îmi mai aduc aminte sunt liniuţele şi punctele! Nu am mai mers la şcoală pentru că învăţătorul mi-a zis că-s grasă. Şi trebuia să-mi aduc bancă separat, de o persoană, şi m-am supărat! Mai bine mă puneaţi să număr! (Mândră) Că asta ştiu!

Matt: (Supărat) Rosalita! Unde ai plecat?

Samantha: Matt, nu ne deranja! Mamă, hai să mergem la hotel şi discutăm acolo!

Scarlett: (Nervoasă) Dar mă enervaţi! De parcă nu aţi şti!

Patrick: Mamă, ajunge!

Matt: Rosalitaaaa!

Patrick: Matt, gata! Rezolvăm la hotel!

(Toţi ies din scenă)

CORTINA

Scena 2

(Sufrageria apartamentului. Frăsina doarme pe canapea. La uşa se aud bătăi)

Patrick: Frăsino, deschide uşa! (Frăsina nu se trezeşte) Frăsino, astăzi Frăsino! Dacă nu deschizi uşa asta ştii ce se întâmplă! Îţi tai din salariu! (Frăsina se dezmeticeşte şi cu greu merge să deschidă uşa)

Frăsina: (Somnoroasă) Acum, conaşule! Iaca vin, doar nu vin tătarii!

Samantha: (Uşor nervoasă) Nu vin tătarii, Frăsino, dragă, dar să vezi cum vin tăierile din leafa ta!

Fraşina: (Deschizând uşa. Ceilalţi intră în scenă. Scarlett se duce la laptop) Iarta-mă, coniţă dragă! Dar eram în bucătărie şi spălam vasele şi cum apa curgea şi mai fredonam şi eu o melodie pe care am învăţat-o când eram mititică … dacă doriţi, pot să v-o cânt şi vouă! (Începe să fredoneze ceva inventat pe loc)

Patrick: (Întrerupând-o) Nu, Frăsina! Mulţumim! Încearcă pe viitor, şi mă refer la cel apropiat dar şi cel mai depărtat, să încerci sa îţi scoţi minciunile din … caracter! Ştii foarte bine că nu spălai vasele întrucât noi mâncăm zilele astea la restaurant! Ştim că dormeai!

Frăsina: (Tristă, mai să plângă) Conaşule, te implor! Nu salariul! Mai bine taie-mi o mână, un picior, dar nu banii mei munciţi cu greu!

Samantha: Frăsino, acum cinci ani ţi-am oferit ocazia asta, o mână sau un picior, dar atunci nu ai vrut!

Frăsina: Atunci erau alte vremuri, coniţă! Nu era criză, cel puţin nu la mine!

Emily: (Intră în scenă citind un ziar) Bună, dragi părinţi!

Samantha: (Uşor surprinsă) Emily, dragă, dar ce, Doamne iartă-mă faci şi de unde vii?

Emily: Mamă, citesc un ziar şi tocmai vin de afară. De acolo l-am cumpărat!

Samantha: (Nervoasă) Emily, parcă ţi-am mai zis să nu ieşi afară fără să ne anunţi! Şi, din câte îmi aduc eu aminte, ţi-am interzis să mai cumperi ceva de la cei de pe stradă care nu dau bon fiscal întrucât, şi ştii foarte bine, dai mai mulţi bani decât e nevoie pe orice cumperi!

Emily: (Indignată) Nu e adevărat!

Patrick: Serios?!

Emily: (Sigură pe ea) Da!

Samantha: Atunci, spune-ne cât ai dat pe acel ziar!

Emily: (Mândră) 35 de euro!

Samantha: (Către Patrick) Vezi?! Ţi-am zis eu! Iar au fraierit-o! Emily, de acum înainte ieşi numai cu noi afară! Clar?

Emily: (Supărată) Da, mami. (Se aşează pe un fotoliu unde continuă să citească)

Patrick: E mult mai bine când ne înţelegem! (Surprins) Mamă, dar ce cauţi la laptop?! Parcă ziceai că nu ştii alfabetul! L-ai învăţat?

Scarlett: (Bâlbâindu-se) Ăăăă, păi să vedeţi că da!

Samantha: (Bucuroasă) Wow, mamă! Asta e o veste superbă! (Către Patrick) Ţi-am zis că va avea efect dacă o facem de râs în public! Mamă, vrem să te auzim! Zi alfabetul!

Scarlett: (Timidă) A, B, C, D (Este întreruptă de către Matt care începe să plângă zgomotos şi atrage atenţia tuturor, mai puţin a lui Emily, care citeşte în continuare)

Patrick: (Panicat) Fiule, fiule, ce ai? Ce ai păţit?

Samantha: (Speriată) Puişorule, ce te doare? Zi-i lu’ mămica şi ea pupă şi trece imediat!

Matt: (Plângând şi mai tare) Mamă, mă doare inima!

Samantha: (Disperată) Trebuie să-l ducem la spital! Acum, Patrick! A zis că-l doare inimioară! Poate fi ceva grav!

Patrick: (Speriat) Noi plecăm! Mamă, ai grijă de Emily şi vă vom suna noi când ştim ce e cu Matt! (Patrick, Samantha şi Matt se îndreaptă spre ieşire)

Matt: (Încă plângând. Părinţii nu-l mai ascultă) Rosalita, mi-e dor de tine! Când nu te pot vedea mă doare inima! Rosalitaaaaa …. (Au ieşit deja din scenă)

Scarlett: Nu mă bucur deloc de ceea ce are nepotul meu dar dacă nu era asta se prindeau că ştiu alfabetul! Defapt, eu m-am lăsat de şcoala mai târziu, nu din cauza învăţătorului, ci din cauză că am vrut să mă fac dansatoare! (Dansează un pic pe scenă) Hai că le am! Deci, aveam treabă la laptop! Vreau să văd cum e vremea! Vreau să fac o „vizită” pe plajă! Acolo sunt numeroşi clienţi şi ştiu sigur că voi putea face bani frumoşi!

Frăsina: (Căscând) Coniţă, eu mă întind un pic pe canapea! Mă doare spatele tare! Toată dimineaţa am frecat la mochetele din dormitoare şi, zău că nu mai pot! Pot?

Scarlett: (Concentrată la laptop) Da, Frăsino, ai voie! (Sarcastică) Chiar dacă nu e nicio mochetă în tot apartamentul şi e numai parchet, ai voie.  Ai fi fost pe la vecini şi le-ai frecat mochetele că altfel nu-mi explic.

(Frăsina se culcă pe canapea şi în scurt timp începe să sforăie)

Scarlett: (Vizibil deranjată) Bine că mai şi sforăi! Măcar dacă ai face-o cu folos! Pe cuvântul meu dacă m-ar deranja dacă aş şti că alungi norii ăştia care se anunţa pentru zilele următoare! Se duce totul naibii dacă nu plec pe plajă zilele astea! Cine ştie când plecăm şi trebuie să profit de orice zi!

(Frăsina se foieşte)

Scarlett: (Uşor nervoasă) Dacă nu te linişteşti, te leg de canapea!

Frăsina: (Vorbind în somn) Armando, Jose Armando! Vino, vino! Te aştept! Dacă mă iei de nevastă promit că … văd eu ce promit! Da, ştiu! Promit să mă fac harnică! O să fie căsuţa noastră, mă rog, ştiu că îmi vei cumpăra un palat, dar va fi curat lună!

Scarlett: (Enervată) Frăsino, taci!

Frăsina: (La fel) O să avem şi servitori! Ei vor face treaba şi eu o să zic că-i făcută de mine! Şi o să mă crezi, că doar o să fiu nevasta ta!

Scarlett: Frăşino, pe tine o să te ia doar un orb, ascultă la mine! Că nu faci nimic! Eşti lenea în persoană!

Frăsina: Of, Armando, Jose Armando!

Scarlett: Of, Frăsino, Frăsino! Eşti incredibilă!

(Frăsina nu mai sforăie şi cade într-un somn adânc)

Scarlett: (Fericită) Slavă Cerului, nu mai scoţi niciun sunet! (Citind de la laptop) Deci, cum e: marţi plouă doar în partea de sud; eu mă duc în nord atunci. Miercuri, cer noros şi posibile averse peste tot teritoriul; la naiba! O să stau în casă! Joi şi vineri, aversele vor cădea doar în partea de nord! Perfect, sudule, ne vedem atunci! În weekend, vremea este de partea tuturor! Aşa îmi placi! Nu va fi niciun nor pe cer! Evrikaaaaa! De la 7 la 13 o să fiu in nord iar de la 13 la 22 în sud! (Se ridică entuziasmată de la laptop) Măi, măi, măi! Începe să meargă totul ca pe roate! Ar fi mai bine să îmi verific stocul!

Emily: (Ţipând) Mamaie, am găsit! Nu pot să cred că l-am găsit!

Scarlett: (Speriată) Emily, mamă, dacă mai faci aşa, fac stop cardiac şi se duce dracului toată afacerea şi moare bunică ta fără să fie bogată! Zi ce ai găsit!

Emily: (Entuziasmată) Mamaie, uite! Rubrica de matrimoniale!

Scarlett: (Surprinsă) Hopa, hai că-mi place! Şi ce scrie? (Se aşează pe celălat fotoliu)

Emily: (Dregându-şi glasul) Mă numesc Carlos, am 25 de ani şi am făcut facultatea în Republica Moldova; uite, mamaie, e de lângă Frăsina! Aşa, caut o femeie frumoasă …. cum eşti tu mamaie, deşteaptă, eşti şi aşa, şi care să fie dispusă să se mute cu mine.

Scarlett: (Dezamăgită) Emily, eu vreau unu’ cu facultate în S.U.A! Ştii că acolo sunt cele mai bine. Vârsta, îmi place! 25 de ani, tinerel, bunicel! Vă aduc un bunic cât ai zice Abracadabra! (Râde) Mai caută şi poate găseşti altu’.

Emily: Altu’, are 28 de ani, e din Spania, caută parteneră blondă, vorbăreaţă şi glumeaţă.

Scarlett: (Gânditoare) Blondă nu sunt, dar m-aş putea face. În rest, corespund cerinţelor şi …

Emily: Nu, stai! El zice că a mers la studii în Elveţia!

Scarlett: (Din nou dezamăgită) Parcă toţi sunt bătuţi în cap! Trebuie să fie unu’ cu studii în S.U.A că altfel nu-l iau!

Emily: (Bucuroasă) L-am găsit! Studii în S.U.A! Caută o femeie frumoasă, deşteaptă, elegantă şi care nu e materialistă!

Scarlett: (Entuziasmată) Gata! L-am luat! Zi ce număr de telefon are sau ce adresă de mail şi luăm legătură cu el chiar acum! Abia aştept! Pentru că eu sunt cea pe care o caută! Frumoasă plus deşteaptă, elegantă şi nematerialistă egal SCARLETT! (Râde din nou)

Emily: (Tristă) Mamaie, nu se poate! Are 45 de ani!

Scarlett: (Tristă şi ea) Nu! Eu vreau unu’ sub 30! Asta e!

(Frăsina începe din nou să sforăie)

Scarlett: (Deranjată) Iar a ambalat motorul! … Emily, dacă mai găseşti ceva să mă anunţi şi poate anul ăsta vom avea şi o nuntă!

(La uşă bat Matt, Samantha şi Patrick. Frăsina încă doarme)

Scarlett: (Trăgând de Frăsina) Cucoană, hai trezirea! Du-te şi deschide uşa!

Frăsina: (Mormăind) Acum, acum vin!

Emily: Hai, Frăsino, azi!

(Frăsina se duce şi deschide uşa, însă abia se mişcă. Matt, Samantha şi Patrick intră în scenă)

Patrick: (Sarcastic) Iartă-ne, Frăsino, că te-am sculat din somn, dar trebuie să intrăm şi noi în casă.

Frăsina: (Somnoroasă) Nu e niciun deranj, conaşule!

Patrick: (Fericit) Matt nu este grav bolnav, însă ni s-a zis să-l ţinem sub observaţie.

Samantha: Durerile de inimă, a zis doctorul de la urgenţe, că pot fi de la şcoală şi de la efortul pe care îl depune acolo 5 zile pe săptămână. Cel mai bine e să-l retragem de acolo!

Scarlett: (Fericită) De acord! Şi aşa îi ajung cele 8 clase pe care le are până acum!

Patrick: Mama are dreptate.

Samantha: E aproape seară, ce ar fi dacă am merge să mâncăm!

Frăsina: Tare îmi e foame, coniţă!

Patrick: Taci, că te luăm şi pe tine!

Matt: Mamă, şi eu am o foame de lup!

Samantha: (Tristă) Pui, trebuie să te ţinem sub observaţie! Cred că cel mai bine este să rămâi în cameră! Dacă mergi cu noi la restaurant, nu te vom putea ţine sub observaţie! E de ajuns că o avem pe Frăsina, care ştii şi tu ce face!

Matt: (Trist) Bine, duceţi-vă! Să aveţi poftă!

Scarlett: (Bucuroasă) Emily, hai să mergem!

(Toţi ies din scenă, mai puţin Matt, care se aşează pe canapea îmbufnat)

 

Scena 3

(Matt este vizibil supărat pentru că nu a putut merge la masă împreună cu familia sa)

Matt: (Supărat şi plimbându-se prin scenă) De parcă nu aş face şi eu parte din familia asta! Doar le-am zis că şi mie îmi este foame şi totuşi nu au zis nimic. Mi-ar fi plăcut să merg şi eu! Nu-mi place să stau singur şi mai ales seara! Nu înţeleg un lucru: de ce a trebuit să meargă şi Frăsina! Cred că ea e mai importantă în familia asta decât sunt eu. Ar fi mai uşor dacă Rosalita Rabiosa ar fi lângă mine! Mi-ar alina durerea şi cred că m-ar face să nu-mi fie foame în felul ăsta; dar nu e! (Smiorcăie un pic) Cel mai bine ar fi să îmi comand ceva prin Room-Service. Nici la asta nu s-au gândit ai mei! Halal familie mai am! (Ia telefonul în mână şi formează) Alo, alo, aş vrea şi eu să comand ceva. Huh?! … nu vorbesc româneşte! Ce mă fac? Nu ştiu o boabă de spaniolă! Alo, … pizza … una singură. Alo! (Nu reuşeşte să vorbească şi e un pic agitat) Nu ştiu cum să cer! Pizza, pizza! Si, si! Gata, am reuşit! Am reuşit să îmi comand ceva, în sfârşit! Pizza. Acum nu ştiu de care îmi vor aduce, dar sper să nu fie cu ton, că îmi apar bube pe faţă de la el! Dacă e cu ton, îl dau la o parte şi o mănânc aşa simplă pentru că mor de foame şi cine ştie când vor veni acasă ai mei! (Entuziasmat) Abia aştept să fiu pe banii mei, să am o slujbă şi să nu mai depind de părinţi! (Visează cu ochii deschişi) O să fac ceea ce îmi place mai mult! (Pauză) O să fiu astronaut! O să mă plimb prin spaţiu. (Fuge prin scenă şi se crede în spaţiu) Căpitane, rămân fără oxigen, cer să fiu din nou adus în navă unde pot să îmi reîncarc rezervele de aer. (Râde uşor. La uşă se aud bătăi) Cine o fi? Aaaa, da, sunt cei de la Room-Service! (Se duce la uşă şi deschide)

Rosalita: (Împingând un cărucior. Nu-l observă pe Matt) Bună seara, numele meu este Rosalita Rabiosa şi v-am adus comanda ce a fost făcută la Room-Service.

Matt: (Surprins) Rosalita?!

Rosalita: (Surprinsă) Matt?!

Matt: Dar …?!

Rosalita: Cum?!

Matt: Încă nu pot să cred că eşti tu! Chiar mă gândeam la tine şi am încercat să te sun dar cred că am notat numărul tău greşit. Îmi era dor de tine!

Rosalita: (Emoţionată) Şi eu m-am gândit la tine, să ştii!

Matt: (Emoţionat) Of, Rosalita!

Rosalita: Deci, ţi-am adus comanda.

Matt: (Fâstâcit) Acum că ai venit şi tu, cred că ai accepta dacă te-aş invita la cină.

Rosalita: (Emoţionată) Da, sigur că da!

Matt: (Fericit) Perfect, numai stai să mai comand ceva să fiu sigur că ne ajunge mâncarea! Stai numai un pic … (Pune mâna pe telefon şi formează repede la Room Service) Alo, alo … tot eu sunt! Huh?! (Nu pricepe) Si, si ! Aş vrea să … huh?!

Rosalita: Lasă-mă pe tine te rog! Cred că mă descurc un pic mai bine! (Râde uşor. Face comanda în spaniolă) Deci, chiar mi-a plăcut cum ne-am cunoscut. Cred că ai o familie frumoasă.

Matt: (Surprins) De ce zici asta?

Rosalita: Bunica ta a vrut să îmi dea prima dată ciocolată şi fără să mă cunoască!

Matt: Aaaa, bunica! Da, bunica este foarte de treabă!

Rosalita: Şi părinţii tăi la fel!

Matt: (Supărat) Da, sigur! Buni părinţi mai am! Nici măcar nu le-a păsat dacă am ce mânca în camera sau nu! Au plecat pur şi simplu şi au zis că trebuie să stau aici!

Rosalita: Hai că e şi o parte bună în toată chestia asta: dacă ei te luau la masă, acum noi nu am fi stat pe canapea şi nu am fi vorbit!

Matt: (Bine dispus) Cred că ai dreptate! Dar, tu îmi ştii deja familia. Aş vrea să îmi zici şi tu mie ceva despre a ta!

Rosalita: Eu locuiesc cu mama şi cu bunica. Bunica, la Loba, e managerul hotelului ăsta, iar mama, la Coja, e bucătăreasa. Sunt sigură că îţi va plăcea cum găteşte. Iar eu, lucrez aici şi în felul ăsta mai fac un ban de buzunar!

Matt: Super tare! Dar tatăl tău?

Rosalita: (Întristându-se) Tata, bietul tata! Îl chema Juan Carlos …

Matt: (Surprins) Cum adică îl chema?

Rosalita: (Plânge uşor) Da, îl chema. A murit acum doi ani când încerca să imite Titanicul şi s-a înecat. Acum trei ani se credea în camera motoarelor dar mama a reuşit să stingă focul! A doua tură a imitat scufundarea şi mama nu a mai fost acolo ca să … Bietul meu tată! (Plânge)

Matt: (Consolând-o, o ia în braţe) Rosalita, nu plânge! Eu o să fiu întotdeauna lângă tine şi te voi … (În scenă intră bunica şi mama Rosalitei)

Mama Rosalitei: (Împingând un cărucior) Am adus comanda … (Surprinsă de faptul că Rosalita e în cameră) Rosalita Rabiosa?!

Bunica Rosalitei: (Surprinsă şi ea) Ce cauţi aici şi ăsta ce are de te mângâie?

Rosalita: (Suspinând) Păi, mi-am amintit de tata şi … (Plânge din nou)

Mama Rosalitei: Lasă-l pe el ! S-a dus, gata! Ce tot boceşti după … (În scenă intră şi familia lui Matt. Frăsina se va apuca să mănânce din pizza adusă de Rosalita iar Emily intră pe Internet la laptop)

Patrick: (Surprins) Ce cauţi aici, fetiţo?

Scarlett: (Bucuroasă) Aaaa, ai venit după prafuri!

Mama Rosalitei: (Speriată) Ce prafuri?

Scarlett: (Sarcastică) Stai liniştită, că n-o adorm ca tine! (Se aşează pe canapea)

Samantha: Staţi, vă rugăm să ne lăsaţi să rezolvăm problema!

Bunica Rosalitei: Problemă?

Samantha: Mă rog, cum s-o numi situaţia asta!

Mama Rosalitei: Rosalita Rabiosa Martinez Cuaratermala, mişcă-te! Avem treabă! Mamă, să plecăm şi să-i lăsăm să-şi rezolve … problema.

Rosalita: (Tristă) Mamă, buni, dar eu nu vreau să plec! Vreau să rămân cu Matt!

Bunica Rosalitei: (Surprinsă) Rosalita! Mişcă-te! Ştii că dacă nu vii te tai din testament şi o să se aleagă praful de tine! Tu …

Matt: Dar o iubesc!

Samantha: (Şocată) Matt, scumpule, dar … tu trebuie să te însori cu o fata de la noi, cu Pipişor, prinţesa, fiica reginei Luteţia a treia a Guadaloniei!

Matt: (Plânge şi el) Dar Pipişor e mică şi-ndesată! Nu vreau!

Patrick: (Ferm) Nu contează că nu vrei! Te însori cu ea şi in 10 ani vei ajunge şi tu prinţ, poate chiar rege, şi o să fii respectat!

Mama Rosalitei: (Dură) Rosalita, hai! Ia-ţi buşteanul de corp, că văd că stai şi te uiţi!

(Matt şi Rosalita se ţin de mână)

Bunica Rosalitei: Rosalita, nu repetăm de două ori! Treci!(Se duce şi o apucă de braţ)

Rosalita: (Speriată şi gata să plângă) Matt, jur că o să ne revedem curând şi o să trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi!

Matt: (Tremurând) Rosalita, iubito, o să vin după tine şi nu o să stea nimic în calea fericirii noastre! Îţi jur!

Samantha: (Îl apucă de braţ pe Matt) Matt, las-o să plece! Nu e potrivită pentru tine!

Rosalita: (Începând a plânge) Matt, te iubesc! Şi o să ne mutăm în Santa Barbara şi vom avea trei copii: Shakira Armandes, Eleonora Gonzales şi Jose Armando de la Ramos Ramirez! (Rosalita, mama ei şi bunica ies de pe scenă) Te aştept şi acuşi vom fi împreună şi …!

Matt: (Trist) Rosalita! De ce mi-aţi făcut una ca asta!

Samantha: (Mângâindu-l) Matt, am făcut-o pentru binele tău!

Matt: (Furios) Halal bine! Vă urăsc, sincer! Sper să vă văd pe toţi în Guadalonia, pentru că eu o să vin din nou aici în Spania! (Pleacă la el în cameră furios. Se aude cum ţipă şi cum trânteşte)

Patrick: (Uşor trist) Sper să realizeze că tot ce facem e spre binele lui!

Samantha: (Schimbată) Las’ că-i trece! Hai să vedem ce e la TV!

Scena 4

Samantha: (Butonând telecomanda) Nu mai avem la ce ne uita deloc! Serios, mi-aş dori să avem o emisiune sau ceva la care să ne putem uita şi care să ne placă. Ha! Am găsit! Uite, e o emisiune pe canalul ăsta, cică, „Îndrăgostiţi-vă în reluare” (Râde) Hai că-mi place şi în felul ăsta va trece repede timpul şi vom merge la culcare după.

(La uşa bate poştaşul)

Emily: Răspund eu!

Patrick: Nu, Emily! Va deschide Frăsina. Doar de asta e plătită, nu?

Emily: (Văzând-o pe Frăsina mâncând cu ambele mâini) Tată, uită în ce hal e acum! Ar fi în stare să sperie pe oricine! Şi … poate e Joseph la uşă!

Samantha: (Surprinsă) Joseph? Cine e?

Emily: (Emoţionată) Păi, el e … (La uşă se aud bătăi din nou) Mă duc să deschid … (Iese din scenă pentru câteva secunde după care revine în scenă cu un plic mare şi alb în mână)

Samantha: Cine ştie cine o fi şi Joseph, sper doar ca de data asta să fie un om! Ultima dată a avut o veveriţa, Matilda, o plimba în coşulet toată ziua până când am fost la pădure şi a pierdut-o!

Emily: Mamă, era poştaşul. A adus plicul ăsta!

Patrick: Hmmm, ciudat. Ia dă să-l văd! Nu e nimic trecut pe el? (Emily îi dă plicul) Ciudat plic. E prea mare. Aaa, stai că scrie ceva pe spate. Pentru Betty de la Chişinău! Betty, de la Chişinău?! (Frăsina se îneacă mâncând) Cine, Doamne iartă-mă o fi şi asta! Şi noi suntem în Spania, nu în Chişinău! Cred că a fost o greşeală.

Samantha: Nu e nimic, scumpule! O vom duce mâine dimineaţă la recepţie şi o vom lăsa acolo.

Frăsina: (Ruşinată şi speriată) Conaşilor, ăla e plicul meu.

Patrick: (Surprins) Poftim?

Frăsina: Da, este plicul meu! E de la prietenul meu şi el ştie că mie îmi place „Betty cea urâtă” şi mă alintă Betty de la Chişinău.

Scarlett: (Râzând) Hopa, Frăsina are iubit! Frăsina se mărită!

Frăsina: (Ruşinată) Nu mă mărit, doamnă! Trebuie să mă ţin de capul lui să mă ceară sau dacă nu, îl cer eu pe el!

Patrick: Aşa să faci, Frăsino!

Frăsina: Îmi daţi voie să văd ce e în plic, la mine în cameră?

Samantha: Desigur, scumpo!

Frăsina: (Luând plicul) Mulţumesc, coniţă! Să trăieşti! (Pleacă din scenă)

Samantha: (Fericită) Mititica, e aşa de fericită! Imaginează-ţi doar, dragă, cum ar fi ca noi să fim naşii lor!

Patrick: (Încântat) Să ştii că ideea e chiar foarte bună! Mi-ar plăcea să mergem în Republica Moldova. Dacă stau şi ma gândesc, nu am fost niciodată acolo!

(Emily merge până la Scarlett şi îi arată ziarul. Scarlett îl citeşte după care se apropie de Samantha şi de Patrick care încă vorbesc despre nunta Frăsinei şi a admiratorului ei din Republica Moldova)

Scarlett: Ştii ce idee am eu?

Samantha: Nu, mamă.

Scarlett: Mă gândeam că sunteţi un pic obosiţi şi că ar fi mai bine dacă v-aţi face planurile dincolo, la voi în dormitor! E mai linişte şi … (Începe să caşte) îmi e aşa de somn şi nu pot dormi cu atâta gălăgie!

Patrick: (Nedumerit) Mamă, dar trebuie neapărat să dormi în salon? Ai camera ta şi ai putea dormi acolo!

Scarlett: Ei da! În seara asta vreau să dorm aici! Doar nu ai ceva împotrivă?

Patrick: Of, nu, mamă! Dacă tu vrei să dormi aici, noi te lăsăm! Să mergem, dragă. Noapte bună, mamă!

Samantha: Noapte bună, mamă!

Scarlett: Noapte bună, copii!

(Patrick şi Samantha ies din scenă)

Emily: (Încântată) Mamaie, ai văzut?

Scarlett: Am văzut şi cred că am cea mai bună idee pe care am avut-o până acum!

Emily: (Curioasă) Hmmm, ultima dată când ai făcut spiritism, tot ai zis că era cea mai bună idee!

Scarlett: (Găsindu-şi scuze) Păi era, la acel moment, însă acum sunt sigură că e cea mai bună! O să îmi deschid o afacere cu care voi face bani, aşa de mulţi bani încât să nu mai fiu nevoită să muncesc toată viaţa!

Emily: Mamaie, dar matale nu munceşti nici acum!

Scarlett: Vorba vine, dar voi munci de acum încolo!

Emily: OK, deci, ce afacere spuneai că vrei să deschizi?

Scarlett: (Entuziasmată) Îmi voi face o reţea de prostituţie modernă!

Emily: (Surprinsă) Huh?!

Scarlett: Modernă dragă, M-O-D-E-R-N-Ă!

Emily: (Uşor ofensată) Mamaie, ştiu cum se scrie pentru că încă sunt la şcoală şi am învăţat alfabetul încă de la grădiniţă!

Scarlett: Aaaa,  credeam că ai probleme!

Emily: Nu, nu pricepeam care e faza cu modernă. Cum adică prostituţie modernă?

Scarlett: Adică, făcută din plăcere! Nu neapărat pentru bani! Mă rog, vor ieşi şi bani frumoşi, doar sunt o antreprenoare destul de bună! Ţii minte că făceam bani frumoşi cu ghicitul, spiritismul şi wicca!

Emily: Mamaie, crede-mă, matale nu eşti sănătoasă!

Scarlett: (Râzând) Nu-s sănătoasă, dar îţi place când îţi scap câte 20-30 de lei!

Emily: (Ruşinată) Aia e altă poveste!

Scarlett: Emily, lasă! Ideea e foarte bună! Imaginează-ţi doar că ne vom plimba prin lumea întreagă!

Emily: (Visând) Îl pot lua şi pe Joseph?

Scarlett: Da, dar doar dacă mi-l prezinţi! Acum, hai la culcare! E destul de târziu şi mâine avem treabă serioasă! Trebuie să ne putem afacerea pe picioare! Şi atunci ai să vezi câţi bani vom face! (Emily şi Scarlett se îndreaptă spre ieşire) Îţi vei putea permite orice! Crede-mă! Şi ştii că nu mint!

CORTINA

SFÂRŞITUL ACTULUI

ACTUL II

Scena 1

(Sufrageria aceluiaşi apartament. În scenă intră Scarlett)

Scarlett: (Hotărâtă) Trebuie să arăt bine dacă vreau să fiu cap de reţea! Trebuie să încep să fac sport! (Suspină) Of, de mică nu-mi plăcea să mă duc la sport! Ori chiuleam ori ziceam că m-am lovit la picior! O dată, proful de sport s-a prins şi m-a lăsat corigentă! … (Pauză) Scarlett, gata, lasă smiorcăiala şi treci la sport! (Se aşează pe canapea şi butonează telecomanda) Poate găsesc un program de muzică, ceva!Opa, hai că îmi place! Uite ce scrie, în trei minute începe o emisiune de exerciţii fizice! Se cheamă „Sport cu URGENŢA” (Râde) Mai bine se numea „Sport cu AMBULANŢA” (Râde şi mai tare) Tare sunt proastă! Gata! Începe! Deci, începem cu 10 flotări! Hmm, să încerc. (Face doar una) De ajuns! Genuflexiuni, 20. (Face 5) Ce-i prea mult strică, să nu facem abuz acum! Aşa, după, abdomene! (Se uită la burta ei) Nu am nevoie! Şi ultimul exerciţiu, extensii. (Îşi pune mâinile în şold şi se uită urât la TV) Extensii, deja sunt obosită! Un om normal nu le-ar face pe toate! URGENŢA, bun nume! Orice om dacă le-ar face pe astea toate ar ajunge sigur la camera de gardă!

(În scenă apar Samantha şi Patrick)

Samantha: Bună dimineaţa, mamă!

Patrick: Bună dimineaţa, mamă!

Scarlett: Bună dimineaţa, copii!

Samantha: (Curioasă) Mamă, cum de eşti trează la o oră aşa de matinală?

Scarlett: (Mândră) Fac exerciţii fizice! Vreau să arăt bine de acum înainte, să vă mândriţi cu mine peste tot! Samantha, vreau ca toată lumea când ne va vedea pe stradă să spună că suntem surori, nu soacră şi noră! Să fim invidiate de toată lumea!

Samantha: (Fericită) Mamă, chiar dacă eşti mama soţului meu, tu eşti cea mai bună soacră şi ţin la tine aşa cum eşti, indiferent de greutate!

Patrick: Mamă, zice adevărul!

Scarlett: Ştiu, ştiu! Dar, hmm, ce ar fi dacă aţi face şi voi unele exerciţii? V-ar prinde bine şi e indicat pentru o sănătate de fier!

Patrick: Mamă …

Scarlett: Nicio mamă! Eu m-am uitat la TV la „Sport cu URGENŢA” şi tipa de acolo nu prea ştia ea prea multe! Acum, o să faceţi „Sport cu Scarlett”!

(În scenă apar Emily şi Matt)

Scarlett: (Fericită) Mai mulţi elevi! Acum pot fi o profesoară adevărată!

(Matt plânge după Rosalita şi Emily se uită mirată)

Scarlett: Aşa, staţi în linie dreaptă şi alergaţi pe loc! (Toţi execută)

Patrick: Mamă …

Scarlett: Nicio mamă! (Samantha şi Patrick încep să alerge)

Matt: (Plângând) Nu vreau să fac nimic! Vreau doar să merg la Rosalita! (Pleacă şi se aşează pe canapea)

Emily: (Plictisită) Nici eu nu am chef! Mă duc la laptop!

Patrick: Mamă …

Scarlett: (Uşor enervată) Patrick, ce tot te plângi? Taci şi aleargă! (Aleargă şi ea)

Patrick: Mamă, noi nici nu am mâncat, nu avem energie! Lasă-ne să mergem să luăm micul-dejun şi după fugim pe bune pe străzile Spaniei!

Scarlett: (Gândindu-se) Sigur?!

Patrick: (Epuizat) Mamă, ştii că nu te-am minţit niciodată!

Scarlett: Aici, cred că ai dreptate. Ba nu! Stai! M-ai minţit acum 25 de ani când mi-ai zis că am câştigat un premiu, o excursie în Mexic şi mi-ai zis să mă duc la aeroport că avionul decola în 3 ore! (Uşor nervoasă) Şi te-am crezut! M-am dus! M-am dus ca fraiera! Când am ajuns la aeroport, m-am prezentat şi acolo a fost surpriza! Nu era niciun bilet pe numele meu!

Patrick: (Ruşinat) Mamă …

Scarlett: Nu mă întrerupe! Aşa! Şi am avut de cărăt 5 valize! 5 îţi zic! Şi nici nu-mi luasem bani de taxi! Am avut doar pentru dus! Ai zis că toate cheltuielile sunt plătite, inclusiv transportul de la aeroport la hotel şi invers! Şi tu şi deşteptul de tactu’ urma să mă aşteptaţi la aeroport când mă întorceam!

Patrick: Mamă, aveam 15 ani! Eram mic!

Scarlett: Da, mic şi prost!

Emily: (Ţipând) Buniiiiiiiii, ai primit un mail de la Enrique!

(Scarlett îi face semne să tacă însă Samantha şi Patrick au observat)

Samantha: Mamă … cine e … Enrique?

(Scarlett tace)

Patrick: Sper că nu faci iar ceva … ilegal!

Scarlett: Copii (Se aşează pe un fotoliu) Enrique e …. e ….

Samantha: E …!

Scarlett: E noul meu prieten! Sper să mă mărit cu el!

Patrick: (Supărat) Mamă, ştii ce ai făcut acum cinci ani! Iubirea nu mai este pentru tine, nu este pentru oameni ca tine! Atunci ai încercat să foloseşti wicca pentru a-l face să se îndrăgostească de tine!

Scarlett: Dar …

Patrick: L-ai speriat! A fugit mâncând pământul!

Scarlett: Dar …

Patrick: Sper că acum nu faci din nou aşa ceva! Lasă lumea să trăiască liniştită!

Scarlett: Promit să fiu fată cuminte! Dar, voi nu trebuia să mergeţi la masă?

Samantha: Ba da! Dar o aşteptăm şi pe Frăsina!

Scarlett: Staţi că vă ajut! (Ţipă) Frăsino, treci la masă! Dacă nu te mişti azi, rămâi aici flămândă! (Pauză) O să vină cât ai zice peşte!

Frăsina: (Intrând în scenă buimacă de somn) Conaşule, coniţă, mergem la masă?

Patrick: Acum da! Copii, să mergem!

Emily: Tată, nu îmi e foame! Îmi puteţi aduce voi ceva la pachet?

Samantha: Desigur, scumpo! Să mergem Matt!

Matt: (Smiorcăindu-se) Rosalitaaa!

Patrick: Mamă, ai grijă, te rog! Aaa, şi să nu uit! Vom merge şi să vizităm ceva, aşa că ne vom întoarce pe seară.

Scarlett: Stai liniştit, Patrick!

Samantha: Pa, mamă!

(Patrick, Samantha, Matt şi Frăsina ies din scenă)

Scarlett: (Supărată) Emily, copilă, tu vrei să mă distrugi psihic şi fizic?

Emily: Ce?

Scarlett: Cum ai putut fi atât de nesăbuită încât să strigi în gura mare că am primit mail de la Enrique?! Era să mă dai de gol! Chiar nu ai pic de creier în capul ăla mare pe care îl ai!

Emily: (Speriată) Buni, dar nu am făcut-o intenţionat! Eu doar voiam să …

Scarlett: (Furioasă) Ce voiai?! Voiai să mă dai în gât! Lasă că te ştiu eu!

Emily: (Plângând) Mami, tati, staţi! Mi s-a făcut foame! Nu mă lăsaţi cu bunica! Vrea să mă ucidă!

Scarlett: Emily, taci că …

Emily: Mă ameninţă, ajutor!

Scarlett: (Rugătoare) Emily, dacă taci din guriţa aia de aur pe care o ai, promit că îţi dau 25% din profit!

Emily: (Oprindu-se brusc din plâns) 50% şi tac.

Scarlett: (Surprinsă) 50?! 35!

Emily: (Plângând din nou) Mamăăăăăăăăă!

Scarlett: Bine, gata, 50!

Emily: (Oprindu-se din nou) Mă bucur că ne-am înţeles! Mă duc la masă cu Joseph!

Scarlett: (Curioasă) Stai, stai! Şi ieri ai zis ceva de Joseph? Cine e?

Emily: (Calmă) Buni, o să afli la momentul potrivit! (Iese din scenă)

Scarlett: (Uimită) Uită-te la ea! O duce mintea pe fiinţa asta! 50 %?!

Scena 2

Scarlett: (Entuziasmată) Totuşi, să văd ce zice Enrique în mesajul ăla! (Se duce la laptop şi tastează. Este surprinsă) Wow, dar nu e numai un mail, sunt 6! Hai că a mers bine şi cred că pentru început este perfect! (Râde haotic) O să fac bani frumoşi! (Calmându-se) Deci, avem răspunsuri afirmative de la George, Carla, John, Paulina, Enrique şi Beatrice. Cred că cel mai bine ar fi să stabilesc o întâlnire cu cei 6 şi să hotărâm toate detaliile. Da, aşa o să fac! (Tastând) Dragii mei, sunt foarte emoţionată că mi-aţi dat răspunsuri afirmative şi, din cauza asta, vreau să vă invit astăzi, la ora 14.30, la o întâlnire de afaceri! Vom pune la punct orice chestiune legată de viitoarea noastră colaborare! Vă aştept cu drag! Adresa o găsiţi ataşată în mesaj împreună cu o hartă, ca să nu vă pierdeţi! Semnat, Scarlett. (Este fericită) Perfect! Totul merge aşa cum trebuia să meargă. Ar fi bine să o trimit pe Frăsina să cumpere ceva de băut, ca să am cu ce-i întâmpina. (O strigă pe Frăsina) Frăsina! Vino un pic, te rog! (Vorbind singură) Dacă nu îi spui cuvintele magice, nu are de gând să vină. Ori vorbesc frumos cu ea ori o ameninţ. Dar dacă o ameninţ după intră la bănuieli, se sperie, şi îmi strică toată afacerea! (O strigă din nou) Frăsi, scumpo, te implor, du-te până la magazin şi cumpără o sticlă de coniac şi nişte chipsuri! Frăsino! (Amintindu-şi) Aaaa, am şi uitat că a plecat împreună cu Patrick, Samantha şi Matt! Se pare că va trebui să mă duc personal să fac aprovizionarea, ca să nu mă fac de râs! Asta e, Scarlett, hai să mergem! (Iese din scenă)

(Scena este goală în jur de 2-3 minute. După, se întoarce Scarlett, urmată de George, Carla, John, Paulina, Enrique şi Beatrice)

Scarlett: (Ospitalieră) Intraţi, dragilor! Făceţi-vă comozi! (Se aşează pe canapea şi fotolii) Chiar mă bucur că m-am întâlnit cu voi la intrarea în hotel! Defapt, eu trebuia să fiu în cameră de ceva timp, dar am studiat un pic piaţa şi am făcut unele însemnări!

Carla : Noi vă mulţumim! Avem ocazia de a pune bazele unei afaceri, sperăm noi, una destul de profitabilă pentru ambele părţi: noi şi dumneavoastră!

Enrique: Total de acord!

Scarlett: (Încântată) Chiar mă bucur! Doriţi să serviţi ceva? Poate un coniac?

George: Da, mulţumim! Sunteţi foarte amabilă!

Scarlett: Mai întâi cred că ar trebui să ne cunoaştem un pic! Eu sunt Scarlett şi eu voi coordona toată … mica noastră afacere!

Enrique: Eu sunt Enrique şi am 25 de ani. Sunt originar din Mexic şi pot spune că ştiu 15 limbi şi dialecte!

Beatrice: Eu sunt Beatrice! Nu ştiu aşa de multe limbi precum Enrique dar am străbătut lumea în lung şi in lat! Defapt, aşa l-am cunoscut pe Enrique, în Dubai, la un hotel luxos.

John: Mă numesc John şi am 21! Sunt student la Universitatea Cupidon la Litere!

Paulina: Paulina mă numesc şi sunt tot studentă la Universitatea Cupidon, doar că la actorie, vreau să joc în filme.

Scarlett: (Impresionată) Hmm, prevăd un viitor strălucit pentru tine, fetiţo!

George: Eu sunt George, 26 şi sunt dansator!

Carla: (Ruşinată) Eu sunt Carla şi am …

Scarlett: Nu fi timidă, dragă!

Carla: Am 48. Dar sunt capabilă!

Scarlett: Nu îţi fă griji, dragă! Trebuie să oferim servicii pentru o gamă largă şi e bun să avem mai multe opţiuni! (Carla îşi pune mâna la cap ) Carla, ai păţit ceva?

Carla: (Ruşinată) Mă scuzaţi, îmi cade peruca!

Scarlett: Nu e nimic! Stai liniştită! (Pauză) Aşa, mă bucur să vă cunosc! Eu am făcut unele cercetări şi am aflat că mai există o reţea condusă de un tip, Muñeco. Ce ştiu despre ei e că toţi eu nume alternative şi cred că ar fi bine dacă am avea şi noi unele! George, tu vei fi Puto, Carla – Skonka, John – Baboso, Paulina – Perra, Enrique – Mongolito şi Beatrice – Mariposa. E OK până aici?

Enrique: (Nedumerit) Hmm, da. Dar ne poţi da mai multe detalii despre echipa cu care lucrează Muñeco? Să ştim despre ei şi să îi evităm.

Scarlett: Desigur, aveam de gând să ajung şi la partea aceea. Muñeca, e uşor de cunoscut pentru că e cocoşată, nu e periculoasă dar e bine de evitat pentru că e şireată. Barçelona, este periculoasă. E căutată pentru furt în mai multe oraşe din Spania, iar numele ei adevărat este Bambina Bobina. Carlito lucrează cu Angelito. Amândoi au memorie de elefant, reţin foarte repede în timp extrem de scurt . Platina sau Embaraçada, e o tipă blondă şi robustă. Nu e cine ştie ce doar că are gura mare. A avut multe apariţii prin tribunale întrucât dădea în judecată diferiţi oameni politicieni pretinzând că e însărcinată şi le cerea pensie alimentară. Are la activi 35 de cazuri şi e cunoscută prin UK, Germania, Franţa, Italia şi Spania. Ultimul este Miguel sau Perro. El e asemenea unui câine, adulmecă tipele cu bani şi are ţinte bune. Pe ei îi veţi găsi la barul El Viejo, Cenalas dar şi pe Bulevardul Cachuca. De aceea, George şi Carla, voi veţi activa la barul Los Torreros, John şi Paulina la Rita Rouge, Enrique şi Beatrice la Bar Lobo. Sper să nu fie probleme pentru că ăsta va fi teritoriul nostru de azi în colo! E bine?

George: Perfect!

Scarlett: Aaa, era să uit! Am citit pe Internet nişte metode noi de atragere a clienţilor: (Explică) vă faceţi că v-aţi pierdut memoria, cerşiţi, sau adoptaţi un stil irezistibil! Una dintre ele va trebui să funcţioneze şi după totul va depinde numai de voi de cum vă descurcaţi cu clientele, respectiv, clienţii.

Paulina: Destul de bine!

Scarlett: Cam asta ar fi tot! Aş spune să începem cât mai curând lucrul pentru nu a pierde timp şi pentru a ne face simţită prezenţa în acest nou domeniu!

Beatrice: Dacă dăm de necaz ce vom face?

Scarlett: Cel mai bine e să mă sunaţi şi eu voi veni cât mai repede! Între timp mă voi ocupa de acte şi vă voi face cărţi de muncă pentru a fi totul în regulă, însă nu vom declara toate veniturile! Şi să aveţi mereu un caiet şi un pix la voi, întrucât dacă se fac controale, voi să puteţi elibera bonuri fiscale! Defapt, voi lua eu azi caietele şi le voi ştampila şi vi le voi aduce diseară pe teren.

Enrique: Perfect! Să ciocnin pentru noua afacere şi să sperăm că va fi prosperă şi că vom face destui bani întrucât să ne lăsăm de muncă dupa 4-5 ani!

(Toţi ridică paharele şi închină)

Scarlett: (Fericită) Aşa va fi! Asta a fost totul pentru astăzi. Vă voi suna dacă e ceva!

Carla: La revedere, şi vă aşteptăm diseară pe teren, şefa!

(Cei şase se îndreaptă spre ieşire)

Scarlett: Staţi că ies şi eu să cumpăr caietele şi să mă duc să fac ştampila! Am eu pile şi o fac destul de repede, şi în felul ăsta vă voi conduce şi pe voi! Staţi să mă duc să îmi iau o geacă de dincolo . (Iese şi revine în 10 secunde) Gata, acum putem pleca!

(Scena rămâne goală)

 

Scena 3

(Scena este goală şi după câteva secunde apare Emily)

Emily: (Un pic supărată) M-am săturat, chiar m-am săturat de viaţa asta! Nişte incompetenţi! Cer un fel de mâncare şi aduc altul, şi pe deasupra este şi prost gătit! M-am enervat şi am plecat! Tot mai bine e aici în cameră! (Oprindu-se brusc) Dar unde e mamaia? Mamaie?! (O caută prin scenă) Mamaie, hai gata! Unde eşti? (Se opreşte brusc) Tare şmecheră mai eşti! Bine, mamaie, o să facem cum vrei tu! O să jucăm aşa cum îţi place ţie! (O caută în continuare) Hmmm, cred că nu e în casă şi a ieşit iar la afacerile ei. (Fericită) Dar stai, e perfect! Îl chem pe Joseph pe la mine şi putem petrece mai mult timp! (Ia telefonul şi formează un număr) Alo, bună Joseph, ce faci? Aaa, bine, uite de ce te-am sunat: nu vrei să vii pe la mine? Ai mei au plecat şi mă plictisesc singură în casă. Perfect, te aştept! Pa, pa! A zis că vine în câteva secunde. Sunt foarte fericită! Cateodată stau şi ma gândesc cum de ajunge mereu aşa de repede la mine, când vreau eu! Cred că e din cauza picioarelor lungi şi musculoase pe care le are. Da, asta ar trebui să fie!

(Se îndreaptă repede spre o parte a scenei)

Emily: A venit Joseph! Am zis eu că e rapid! Intră, Joseph! Te aşteptam (Revine în centrul scenei) Îmi place cum te-ai îmbrăcat astăzi! Te-ai îmbrăcat aşa pentru mine?! Vai, dar ce drăguţ poţi fi! Ultima dată când ne-am întâlnit ţi-am vorbit eu despre familia mea! Ţi-am făcut un arbore genealogic perfect! (Râde) A fost tare! Acum aş vrea ca tu să îmi spui mai multe despre ai tăi!

(Se aşează pe canapea)

Emily: Poţi lua loc şi tu dacă vrei! Vezi, aşa e mai bine! Deci, ce ziceai? Eşti timid? Joseph, să fim serioşi, doar eşti în prezenţa mea! Şi atât! Gata, hai, zi-mi despre ai tăi! Mama ta e spălătoreasă şi e din Filipine?! Wow, super! Iar tatăl tău? Aaa, tăietor de lemne din Canada. Şi tu eşti filipinez, canadian sau 50% – 50%? (Mirată) Cum?! Eşti irlandez? Dar nu eşti roşcat? Asta da ciudată familie! Aaa, iartă-mă! Nu am vrut să sune ca o ofensă.  Scuză-mă. Şi mai ai doi fraţi? Cum îi cheamă? Jacob şi Michael. Frumoase nume! Nu ai terminat?! Mai ai şi două surori? Trei?! Carlita, Virginia şi Diana. (Gândindu-se) Şase copii, cred că aveţi o casă destul de mare! Abia aştept să vin în vizită la tine, în Rusia. Ce? Mai ai fraţi sau surori? Nu?! Chiar mă miram! (Râde uşor) Ce mai ai? Patru porci şi un cal negru cu pete albe? Exagerezi, dragă! Nu trebuie să îmi dai acum detalii despre toate animăluţele pe care le ai în gospodărie!

(Se foieşte pe canapea)

Emily: Trecutul calului e interesant? Dacă spui tu! (Pauză 5-10 secunde) Deci, să recapitulez: calul vostru negru cu pete albe e aşa din cauza surorii tale, Diana, care dorea un câine dalmaţian şi cum părinţii tăi nu au avut de unde să facă rost de un câine aţi vopsit calul iar Diana a avut o copilărie fericită călărind calul pe care îl credea câine dalmaţian? (Râde) Hai că eşti foarte amuzant! Ai un simţ al umorului foarte dezvoltat! (Râde după care se opreşte brusc) Aaa, nu glumeai?! Scuză-mă din nou!

(Se ridică de pe canapea)

Emily: Ştii ce? Hai să mai destindem un pic atmosfera! Propun să bem … (Vede coniacul de pe masă) coniac! Bunica a fost de treabă şi se pare că ne-a lăsat şi nouă un picuţ. Ce spui? Tu nu bei alcool deloc? Fie cum spui tu. Beau eu şi pentru tine. (Bea din două pahare). Mult mai bine! (Este un pic ameţită) Am chef să dansez! (Se duce şi dă play unei melodii de la laptop) Asta e melodia care îmi place şi cred că îţi place şi ţie! Hai să dansezi cu mine! Ce? Nu ştii să dansezi? Hai că te învăţ eu! Nu-ţi fie frică, sunt expertă la dans! (Face o piruetă dar cade) Oups, am alunecat! Dar nu trebuie să îţi demonstrez ţie că sunt o dansatoare de excepţie. Bun, hai lângă mine şi îţi arăt ce trebuie să faci. Nu fi ruşinos, Joseph! Nu te ştiam aşa de timid! Deci, îţi pui mâinile pe şoldurile mele, dar ai grijă să le ţii acolo! Defapt, nu m-ar supăra dacă ar aluneca un pic. (Râde) Gata gluma. Acum, facem doi paşi înapoi, unu înainte, ne rotim spre dreapta, apoi spre stânga şi după sărim. Ai priceput?

(Emily dansează singură pe scenă)

Emily: (Uşor furioasă) Joseph, nu mă mai călca! Bine, îţi accept scuzele, dar te rog pe viitor să fii mai atent! De cinci ori m-ai călcat până acum! Ai grijă! (Se plimbă în continuare prin scenă) Of, Joseph, nu faci progrese! Nu-ţi mai tot cere scuze că mă enervezi! Ce? Vrei să îmi declari ceva? (Se întoarce) Ooo, Doamne! Sigur are de gând să mă ceară de nevastă! (Revine la poziţia anterioară. Entuziasmată) Da! Accept să fiu soţia ta! Aaaa, nu despre asta era vorba? Bine, bine, hai spune. (Surprinsă) Cuuuuum? Şi de ce nu mi-ai zis până acum?! Ce Doamne iartă-mă ai aşteptat până acum? Ziua de mâine? Stai, că nu o să o mai apuci! Cum de nu mi-ai zis că ai o prietenă în ţara ta! Până acum doar te-ai distrat cu mine! Să-ţi fie ruşine! Nu vreau să te mai văd în viaţa mea! O să fie o zi în care o să te întorci în genunchi la mine şi nu o să te accept! Ascultă ce îţi spun! Dispari! (Este linişte pentru 5-10 secunde) Bine că a plecat că îl şi băteam! Chiar m-a enervat! Ies şi eu la o plimbare! Defapt, profit că e timp frumos şi merg la o baie în mare. Poate în felul ăsta îmi trece şi ameţeala! Mai bine mă duc să mă culc! (Se îndreaptă spre ieşire) Of, Joseph!

(Emily iese din scenă)

Scena 4

(Frăsina intră în scenă)

Frăsina: Halal zi! Am pierdut cam tot! (Observând că este linişte) E ciudat! De obicei era ceva mai multă gălăgie, mai multă acţiune! Erau Scarlett şi Emily în casă şi automat ceva hărmălaie! Mai bine să verific, să fiu sigură! Nu aş vrea să fiu prinsă! (Se asigură că nu e nimeni în scenă, după iese din scenă pentru 10 secunde) Se pare că e doar Emily, care doarme la ea în cameră! (Vede paharele) Dar ce e cu atâtea pahare? (Le miroase) Hmm, două mirosuri îmi par cunoscute, Emily şi Scarlett, dar celelalte sunt suspecte. Ceva nu e bine! (Se plimbă prin scenă) Cred că ar trebui să intru în legătură cu boss-ul şi să văd ce zice el. Da, aşa ar fi cel mai bine! Dar înainte să strâng paharele şi sticla!(Îşi face treaba după care se duce la laptop) Se pare că au uitat să-l închidă. (Vede mai multe mesaje) Hopa, dar sunt câteva mesaje. (Citeşte cu voce tare) Păpuşa pleacă la cumpărături, Barosanul are veşti bine, Cocoşata e dreaptă?! Ce sunt astea?! Scarlett, Scarlett, Scarlett, pot să jur că e mânuţa ta pe aici! Altcineva nu ar putea fi. (Tastează) Gata! Eşti a mea! Trebuie să vorbesc cu şefu’! Cel mai corect şi cinstit ar fi să folosesc netul, că şi aşa nu-l plătesc eu! Plătesc conaşii! (Se aşează la laptop şi tastează) Alo, boss, dumneavoastră sunteţi? Aici Betty de la Chişinău, sunt în Barçelona!

Şeful: (Vocea) Aaaa, tu eşti! Mă bucur că în sfârşit ai luat legătura cu mine. Ce ţi-a luat atât de mult?!

Frăsina: (Supusă) Iartă-mă, boss, dar a intervenit ceva şi am fost plecată mai tot timpul din casă! Nu puteam rămâne, că păream suspectă!

Şeful: Bine, te cred! Ai pregătit raportul?

Frăsina: Este aproape gata, dar eu cred că acum ar fi momentul cel mai potrivit să acţionăm şi să trimiteţi câţiva oameni să …

(În scenă intră Matt, Samantha şi Patrick)

Patrick: Pentru ce să trimită câţiva oameni, Frăsino?

Frăsina: (Bâlbâindu-se. Închide laptopul) Aaa aaa aaa, păi, pentru nuntă, conaşule! Vreau să îmi fac nunta aici în Barçelona !

Samantha: (Fericită) Frăsino, îţi doresc multă fericire! Meriţi!

Frăsina: Mulţumesc, coniţă! Vă rog să mă lăsaţi să merg la mine în cameră. Mai am unele liste de făcut pentru nuntă.

Samantha: Bine, Frăsina, dar după ce termini, te rog să mă chemi şi pe mine să le verific pentru că vreau să mă implic! Aşa ceva trebuie planificat până la cel mai mic detaliu!

Frăsina: (Ieşind) Da, coniţă! Noapte bună!

Patrick: (Bine dispus) Chiar mă bucur pentru Frăsina! E aşa de fericită!

Matt: (Amintindu-şi de Rosalita) Rosalitaaaaaaaa!

Samantha: Of, Matt! Încetează! Ce tot oftezi şi o strigi pe fata aia?! Devii sâcâitor !

Matt: (Supărat) Mă duc în cameră la mine!

Patrick: Perfect! (Se aşează pe canapea şi butonează telecomanda)

Samantha: (Gândindu-se) Dragă, nu ai observat că lipseşte cineva?

Patrick: Hmmm, Frăsina e la ea în cameră, la fel şi Matt.

Samantha: Corect.

Patrick: Emily, cred că e la ea în cameră.

Samantha: Cel mai bine ar fi să verificăm. Trebuie să fim siguri! (Ies din scenă pentru 5-10 secunde după care revin)

Patrick: Emily e la ea în pat şi doarme buştean şi mirosea un pic a alcool. Cred că e din cauza geamului deschis.

Samantha: Posibil să ai dreptate. Totuşi mai este o persoană care lipseşte şi ea e …

Patrick: (Speriat) Mama! Poate e la ea în cameră. Să mergem să verificăm! (Ies din nou şi revin în 10 secunde)

Samantha: (Panicată) Patrick, nu e în cameră! Şi toate hainele ei erau răvăşite! Dacă i s-a întâmplat ceva? Ceva rău!

Patrick: (Îngrijorat) Dacă a fost … răpită?

Samantha: Trebuie să sunăm la 112 şi să raportăm dispariţia! Defapt, răpirea!

Patrick: (Indignat) Nu sunăm la 112! Asta e o misiune specială, datorită mamei! Îi vom chema pe băieţii de la FBI!

Samantha: Cum de am putut spune aşa ceva? Ai dreptate, dragule! Să îi sunăm! (Se aude vocea lui Scarlett)

Patrick: Stai un pic, iubito! Cred că aud ceva. (Se aude din nou vocea lui Scarlett, de data asta râzând)

Samantha: Şi eu aud ceva . E o voce foarte familiară!

Patrick: La fel cred şi eu! (Se aude din nou vocea femeii, de data asta cântând. În timp ce cântă, Scarlett intră în scenă) Cred că e ea!

Scarlett: (Cântând) Eu sunt capul de reţea/ Şi n-o să dau de belea/ Sunt plină la portofel/ Să … să trăiască regele! (Râde. Când îi vede pe Patrick şi pe Samantha tace brusc)

Samantha: (Serioasă) Mamă, avem de discutat, din nou!

Scarlett: Da?!

Patrick: Da, mamă!

Scarlett: Vă aud!

Samantha: Mamă, de unde vii la ora asta?

Scarlett: Dragii mei! Sunt o femeie matură! Nu sunt un copil, deci cred că aş putea pleca din casă oricând vreau eu.

Patrick: Mamă, nu ai răspuns la întrebare! Unde ai fost?

Scarlett: M-am plimbat!

Samantha: (Accentuând fiecare cuvânt) Pe unde te-ai plimbat, mamă!

Scarlett: (Neinteresată) Pe afară …

Patrick: (Furios) Mamă?! Sper că nu te răzbuni pentru ceea ce ţi-am făcut acum 25 de ani!

Scarlett: (Încântată) Simţi cumva cum e să te simţi trădat?!

Samantha: Gata, opriţi-vă amândoi! Suntem o familie, mamă!

Scarlett: Ce mamă?! Mereu vă place să ştiţi tot ce fac eu, de ce fac eu,unde, cu cine, cine m-a văzut etc….

Patrick: Mamă, mă tem că iar te vom …

Scarlett: (Ofensată) Iar mă ce? Mă veţi pedepsi?! Aşa faceţi voi de obicei! Ieri m-aţi obligat să vă zic alfabetul şi să ma fac de râs pe stradă! Acum cinci ani, mi-aţi spus că Moş Crăciun nu va mai veni la mine dacă nu încetez cu wicca, şi acum şase ani mi-aţi zis că dacă mă las de fumat o să primesc nu ştiu ce de Crăciun! Numai minciuni!

Samantha: Mamă, nu te vom pedepsi!

Scarlett: (Ţopăind de bucurie) Uraaaaaaa!

Patrick: (Dezamăgit) Mamă, sper să realizezi că noi eram îngrijoraţi din cauză că nu ştiam nimic de tine! Toată camera ta era răvăşită, toate hainele pe jos!

Scarlett: (Realizând că s-a purtat prosteşte) Eu le-am făcut aşa, nu că am vrut, dar aveam nevoie de o geacă şi m-am grăbit şi nu am mai strâns.

Samantha: Tu?!

Scarlett: Îmi pare rău, copii!

Patrick: Mamă, noi eram pe punctul de a îi chema pe cei de a FBI pentru că nu ştiam ce s-a întâmplat cu tine! Şi totuşi, când ai venit cântai ceva despre bani, cum că eşti … plină la portofel, sau ceva de genu’?

Scarlett: Da.

Samantha: Cum adică eşti plină la portofel? De unde ai bani?

Scarlett: (Bâlbâindu-se) Mi-a venit o pensie din urmă! Pentru că am lucrat în mină 40 de ani!

Patrick: Mamă, iar minţi!

Scarlett: Nu! Zic adevărul!

Samantha: (Dezamăgită) Să mergem, dragule!

Scarlett: Dar …

Samantha: Noapte bună, mamă!

Patrick: Noapte bună, mamă!

(Samantha şi Patrick ies din scenă)

Scarlett: Copii, îmi pare rău! Dar lasă că vă voi face eu un cadou, şi după o să vă demonstrez că sunt o fată cuminte! Voi da un telefon! (Ia telefonul şi pleacă)

CORTINA

SFÂRŞITUL ACTULUI II

 

ACTUL III

Scena 1

Patrick: Nu am dormit prea bine aseară! M-am gândit numai la mama!

Samantha: Nici eu nu am dormit bine! Nu ştiu cum să facem să o convingem că nu e bine ceea ce face. Trebuie să consultăm un psiholog. Avem nevoie de ajutor specializat!

Patrick: E o idee bună! Poate nu acţionăm cum trebuie. Totuşi, să o chemăm pe mama şi poate reuşim să vorbim cu ea! (O strigă) Mamă!

Samantha: (Surprinsă) E ciudat că nu răspunde. De obicei venea! Poate face pe supărata şi nu vrea să vorbească cu noi. Mă duc eu să o chem, dragule. Vin repede. (Samantha iese din scenă)

Patrick: Sper să fie aşa dar nu ştiu de ce am un presentiment rău!

Samantha: (Revenind în scenă albă la faţă şi tremurând) Patrick, mama nu e în camera ei şi nu ştiu unde poate fi!

Patrick: Mamă, multe îmi faci! Cred că a plecat afară înainte să ne ridicăm din pat! Mi s-a părut mie că aud uşa, dar am crezut că poate doar mi se părea! Trebuia să ascundem cheile!

Samantha: Patrick, sun-o pe mobil! Cred că l-a luat cu ea!

Patrick: (O sună) Sună! L-a luat cu ea că nu se aude sunând prin casă! A răspuns. (Nervos) Mamă, spune-mi chiar în momentul unde te afli! În parc? Ca şi ieri?! (Sarcastic) Bine, mamă, cum vrei tu! Minte-ne în continuare! Ce? Nu, nu ne-a sunat nimeni! Bine, sper să mai vii şi pe acasă, aaaa şi era să uit, plecăm mâine din Barçelona ! Nu mai stăm deloc! Bine, mamă, te aşteptăm ca să împachetăm cu toţii!

Samantha: Măcar e bine?

Patrick: (Nervos) E bine! Dar, Samantha, pe cuvântul meu că răbdarea mea are o limită şi mama o depăşeşte în fiecare zi! (Sună telefonul fix)

Samantha: Răspund eu. Alo, da! (Fericită) Nu glumeşti?! Serios?! Wow, asta da veste bună, mai ales că în ultimile ore atmosfera a fost destul de tensionată! Chiar te aşteptăm! Mă bucur că ai ajuns cu bine! Cum? Să-i mulţumim lui Scarlett? Pentru? Bine, o să îi mulţumim! Pupici!

Patrick: Mulţumim?! Pentru?

Samantha: (Îi spune la ureche. După vorbeşte normal) Acum ai înţeles?

Patrick: (Fericit) Perfect! Dacă e aşa mai putem să ne prelungim vizita aici!

Samantha: Ar fi o idee perfectă! Dar, ce-ai zice dacă am organiza un „prânz romantic” pentru Matt şi pentru invitatul surpriză?

Patrick: Şi mai bine! O trimitem pe Frăsina la cumpărături. (O strigă) Frăsina, avem treabă cu tine!

Frăsina: (Scriind într-o agendă) Da, conaşilor!

Samantha: (Curioasă) Ce tot scrii acolo?

Frăsina: (Fericită) Chestii personale, coniţă, despre nuntă.

Samantha: (Entuziasmată) Aş putea să mă uit şi eu la ceea ce ai scris până acum? Dacă tot mă implic, vreau să verific absolut totul!

Frăsina: (Ascunzând agenda) Nu, coniţă, nu se poate! Aduce ghinion să te uiţi în agenda miresei!

Patrick: (Suspicios) Nu era că nu e bine ca mirele să vadă mireasa înainte de nuntă?

Frăsina: (Bâlbâindu-se) Era şi asta, dar mai e şi cu agenda! Aşa e … la mine acasă!

Samantha: (Un pic supărată) Bine, dacă zici tu, aşa să fie.

Patrick: Să îţi zic de ce te-am chemat: vrem să te duci în oraş să faci nişte cumpărături pentru că vom avea un invitat special la prânz!

Frăsina: (Entuziasmată) Pot să ştiu despre cine e vorba?

Patrick: Vei afla la timpul potrivit!

Frăsina: Bine! Atunci, iau ca de obicei?

Samantha: (Gândindu-se) Da, dacă e ceva te sunăm noi!

Frăsina: Conaşilor, am plecat! Încerc să vin repede!

Patrick: Ai face bine! (Frăsina iese din scenă)

Samantha: Am uitat să o sunăm pe mama! Trebuie să ne cerem scuze!

Patrick: Am fost foarte nedrepţi cu ea! O sun eu acum pe mobil. (Ia telefonul şi formează) Alo, mamă, aş vrea să ne cerem scuze, eu şi Samantha! Nu am fost drepţi cu tine ieri! Acum am realizat că tu ieri ai fost plecată şi ne-ai spus minciuna aia mică doar pentru a ne face surpriza cu invitatul special de azi! Iartă-ne, mamă! Ce, să te scoatem în oraş dacă vrei să ne ierţi? (Vorbind cu Samantha) Ce ne facem, dragă?

Samantha: Hai să o scoatem în oraş!

Patrick: Şi cu invitatul?

Samantha: Am o idee: noi plecăm şi Matt poate rămâne cu invitatul special! Noi mergem în oraş şi comandăm ceva de la restaurantul ăla bun şi le spunem să o livreze acasă.

Patrick: (Încântat) Excelent! (Vorbind cu mama sa) Mamă, da, te scoatem în oraş! Ne vedem în centru în 20 de minute! Bine, mamă, ne vedem acolo! (Închide)

Samantha: Să vorbind cu copiii! (Îi strigă) Matt, Emily!

(Cei doi copii întră în scenă somnoroşi)

Patrick: Emily, îmbracă-te pentru că mergem în oraş, luăm masa cu bunica la un restaurant bun!

Emily: (Morocănoasă) Dar nu vreau la restaurant! Nu vreau să ies din casă!

Samantha: Emily!

Emily: Nu vreau şi gata! (Se duce la laptop)

Matt: Mamă, hai că mă schimb repede!

Patrick: Ooo, tu nu, fiule! Tu trebuie să rămâi acasă! Trebuie să primeşti invitatul special care trebuie să sosească din clipă în clipă! Şi dacă Emily nu vrea să vină cu noi, poată să rămână, oricum veţi fi doar între tineri!

Matt: (Nedumerit) Ce invitat special?

Samantha: O să vezi în scurt timp!

Matt: Dar îmi e foame!

Patrick: Vom trimite pe cei de la livrări să vă aducă prânzul!

Matt: (Supărat) Dar nu …!

Samantha: Gata copii! Noi am plecat! Să fiţi cuminţi, şi Matt, să te comporţi frumos cu invitatul special!

Patrick: Să mergem să vorbim şi cu Frăsina, să nu mai cumpere! Şi poate vrea să vină cu noi!

Samantha: Sigur va veni, mai ales când o sa audă că mergem la masă!

Patrick: Ai perfectă dreptate! (Patrick şi Samantha ies din scenă)

Matt: (Supărat) Super tare! Eu mor de foame, şi din nou, m-au lăsat aici!

Emily: (Ridicându-se de la laptop) Stai că dau eu comandă la Room Service. Vrei ceva anume?

Matt: Nu, nu am preferinţe. (Emily sună şi face comanda, în spaniolă, vorbind fluent)

Emily: Gata, au zis că vor trimite comanda în câteva minute!

Matt: Super! Dar nu înţeleg de ce părinţii se comportă aşa cu mine? Şi care e faza cu invitatul special? Nu am chef de nimeni!

Emily: (Plictisită) Nici eu! Mai ales după tot ce mi-a făcut Joseph!

Matt: (Curios) Cine-i Joseph ăsta? Tot vorbeşti despre el dar nu ştiu cine e!

Emily: El e … (În scenă întră Rosalita împingând căruciorul cu mâncare)

Matt: (Uimit) Rosalita ?

Rosalita: Matt? Dar cum? Cine a făcut comanda?

Matt: (Fericit) Emily a făcut-o!

Rosalita: De asta am venit eu la voi! Dacă o făceai tu, mama ar fi ştiut! A dat ordine la cea care preia comenzile să fie atentă la un băiat care nu vorbeşte bine spaniola. Ea şi bunica au încercat să mă ţină departe de tine! Noi credeam că aţi plecat! Bunica m-a ţinut departe de apartamenul ăsta şi era atentă la comezi.

Matt: Of, Rosalita, mă bucur să te văd iar!

Rosalita: Şi eu Matt!

Matt: (Emoţionat) Rosalita, acum că suntem împreună şi familiile noastre nu sunt aici ca să ne împiedice, hai să fugim în lume!

Rosalita: (Bucuroasă) Matt, eşti uimitor! Ai dreptate, asta e şansa noastră! Să nu-i dăm cu piciorul! Cine ştie dacă o să mai avem vreo altă ocazie să fugim! (Se îmbrăţişează)

(Se aude sonerie şi în 3-5 secunde, în scenă, intră Pipişor, cu două valize în mână)

Pipişor: (Entuziasmată) Surpriză! Eu sunt invitatul special! (Îi vede pe Matt şi pe Rosalita îmbrăţişaţi) Dar ce înseamnă asta! Matt, aştept o explicaţie!

Matt: (Bâlbâindu-se) Bună, Pipişor! (Vorbind cu Rosalita) Iubito, ea e cea cu care vor să mă însoare părinţii mei!

Rosalita: (Nervoasă) Deci tu eşti vestita Pipişor!

Pipişor: (Cu un aer de superioritate) Da, exact eu sunt! Prinţesa Pipişor, fiica reginei Luteţia a treia a Guadoloniei! Şi tu cine eşti, dacă pot să ştiu?

Rosalita: Da, drăguţa! Eu sunt Rosalita Rabiosa Martinez Cuaratermala! Şi cel mai important, sunt viitoare soţie a lui Matt! Vom fugi în lume şi vom avea o familie numeroasă şi fericită!

Pipişor: (Stupefiată) Cum? Iubită? Soţie? Ce familie?! (Se îndreaptă spre Matt) Dragul meu Matt, eu nu am venit aici degeaba! Sper că ţi-ai dat seama!

Matt: Pipişor …

Rosalita: Eu îl iubesc pe Matt şi am de gând să lupt pentru el!

Pipişor: Atunci, să ştii că o ai în faţa ta pe rivală! Nici eu nu mă dau bătută!

Emily: (Intervenind) Fetelor, gata! Am un plan! Cum eu sunt sora lui Matt şi una dintre voi îmi va fi cumnată, e şi datoria mea să îl ajut pe Matt să facă alegerea cea mai bună! Mie îmi sunteţi amândouă drage, propun o competiţie, de abilitate! Cea mai bună să câştige!

Pipişor: (Triumfătoare) Sunt sigură că voi câştiga!

Emily: Matt, tu vei sta pe fotoliu şi vei urmări. Eu voi prezenta. Deci, ce aveţi de făcut: trebuie să îl impresionaţi pe Matt cu ceea ce ştiţi cel mai bine să faceţi! Vor fi trei runde. Să începem! Rosalita, pentru că ai ajuns prima, ai dreptul la prima replică. Ce ştii să faci?

Rosalita: Ştiu să livrez mâncarea! Şi pot spune că o fac la un standard ridicat, doar lucrez la hotel!

Pipişor: (Căscând) Mare brânză!

Emily: Pipişor, e tura ta.

Pipişor: Ştiu să fiu prinţesă şi în acelaşi timp, fiică de regină!

Rosalita: (Sarcatică) De parcă e greu tare!

Emily: A doua probă! Fetelor, vă rog să găsiţi argumente mai convingătoare! Rosalita!

Rosalita: Pot face tumbe! Sunt o atletă desăvârşită!

Pipişor: Şi eu pot să mă rostogolesc!

Emily: Da, cum să nu! Normal că te poţi rostogoli, că, la ce dimensiuni ai, ăsta e singurul lucru pe care îl poţi face ! Stai, cred că mai poţi sforăi şi consuma oxigenul!

Pipişor: Ai grijă cum vorbeşti cu mine, ţărăncuţo! Eu sunt prinţesă! (Se apropie de Rosalita pentru a o intimida)

Emily: (Intervenind) Fetelor! Mai aveţi o singură şansă! Rosalita!

Rosalita: Ştiu să dansez! În special dansuri latine!

Pipişor: (Sarcastică) Vai, artisto! Matt nu are nevoie de o dansatoare, ci de o femeie adevărată!

Rosalita: Ce să zici şi tu! Ia zi, de ce eşti în stare să faci?

Pipişor: (Mândră) Ştiu să fac foci!

Rosalita: (Uimită) Foci?

Pipişor: (Dezgustată) Da, dragă! Un foc, doi foci!

Rosalita: (Râzând) Aici m-ai luat! Ai dreptate, nu ştiu să fac … foci! Totuşi, mă mir cum de nu faci elefanţi, mastodonţi! Nu cred că ar fi ceva ieşit din comun! Ai avea o adevărată grădină zoologică!

Pipişor: (Nervoasă) Asta e ! M-ai călcat pe coadă!

Rosalita: Ai şi coadă! Eram sigură că o ţii înfăşurată de picior! De asta porţi fusta asta imensă!

Emily: Fetelor!

Pipişor: Taci!

Matt: Serios, fetelor, calmaţi-vă!

Pipişor: Matt, dacă nu vrei să stai în cărucior tot restul vieţii, nu te băga! Asta e între mine şi … individa asta! Tipo, o să îţi pară rău că te-ai pus cu mine!

Rosalita: Mă ameninţi?!

Pipişor: Da ! O să îţi rup fiecare oscior!

Rosalita: (Sarcastică) Mă vezi cum … tremur?!

Pipişor: (Furioasă) O să vezi tu!

Rosalita: Măcar, hai afară! Dacă o să intenţionezi să te rostogoleşti, să nu spargi vreun perete! Dacă am noroc, poate cazi în piscină!

Pipişor:(Fierbând de nervi) Schiloado! Ieşi afară şi te fac praf!

Rosalita: Şi eu te fac sushi! Să mergem! Mai am şi treabă! În comparaţie cu tine, eu mai şi muncesc! (Iese din scenă)

Pipişor: O să regreţi că intenţionai să-mi furi bărbatul! (Iese din scenă)

Matt: (Speriat) Emily, Pipişor o să o omoare!

Emily: (Agitată) Trebuie să facem ceva!

Matt: Să chemăm ajutoare!

(Amândoi ies din scenă)

Scena 2

(În scenă intră Scarlett, foarte nervoasă)

Scarlett: (Foarte nervoasă) Asta îmi mai lipsea acum! S-a băgat Muñeco! El cu gaşca lui aia deşteaptă! Cică ăla era teritoriul lui! Cum să fie al lui când eu am fost pe teren înainte să decid unde vom activa?! Omul ăsta e nebun! Şi apoi, s-au încăierat! (Fericită) Muñeca şi-a pierdut cocoaşa! O merita! (Tristă) Carlei i-au furat peruca, iar George e în spital! El s-a bătut cu Angelito, măcar e şi ăla în spital! George are câteva coaste rupte dar celălat a luat-o rău tare: George i-a rupt dinţii, i-a spart nasul şi i-a sucit mâna dreaptă, nu ştiu acum dacă i-a rupt-o sau nu . (Din nou nervoasă) Şi ca să fie ziua perfectă, nici acum nu am reuşit să iau ştampila! Dacă se fac nişte controale? Puşcăria mă paşte! Şi trebuia să mă întâlnesc şi cu Patrick şi Samantha! O să mă certe iar!

(În scenă apar Patrick şi Samantha)

Patrick: (Nervos) Mamăăăăăăăăăăăăă! Iar ne-ai tras pe sfoară!

Scarlett: Patrick …

Patrick: Niciun Patrick!

Samantha: Mamă, te-am aşteptat! Unde ai fost?

Scarlett: Am avut ceva treabă!

Patrick: Sigur, ca de obicei!

(În scenă năvălesc mascaţii împreună cu Procurorul)

Procurorul: Nimeni nu mişcă! În numele legii, sunteţi arestaţi! Aveţi dreptul de a vă chema avocatul, când vom ajunge la secţie! Până atunci, vă recomand să nu scoateţi niciun cuvânt întrucât tot ce veţi spune va fi folosit împotriva voastră!

(Mascaţii le pun cătuşele lui Scarlett, lui Patrick şi Samanthei)

Patrick: (Nervos) Ce ai mai făcut?!

Scarlett: Jur ! Nu am făcut nimic! (Ţipând) Dăţi-mi drumul! Nu sunt nevinovată! Nu sunt nevinovată!

Procurorul: Linişte ! Să mergem băieţi!

(Mascaţii îi iau pe cei trei. Samantha începe să plângă)

Pentru final, lasă adresa de email într-un comentariu.

Noua piesă

În curând veţi afla detalii despre piesa care va apărea în curând pe blog .

Subscride acum pentru a afla detaliile legate de ea într-un timp cât mai scurt.

Pentru început, vă voi spune că nu este comedie, ci dramă !

În curând vor apărea mai multe detalii în legătură cu următoarea creaţie.

Mirel Buzdugan

WWW.TEATRUCONTEMPORAN.WORDPRESS.COM

Evadarea – Povestea Antonetei

EVADAREA

 POVESTEA ANTONETEI

 

PERSONAJE:

Antoneta – bunică, 66 de ani.                                             Doctorul
Greta – prietena Antonetei, 66 de ani                                  Asistenta 1
Vasile – prietenul Antonetei, 65 de ani                                Asistenta 2
Matei – nepotul Antonetei, 16 ani                                       Gabriel – fiul Antonetei
Dorina – nepoata Antonetei, 17 ani                                     Cristina – soţia lui Gabriel
Paula – fiica Antonetei, nemăritată dar încă visează la marea ei dragoste.
Ofiţerul Stării Civile

 

ACTUL I – Evadarea

Primul act se desfăşoară într-o cameră de azil. Scena va fi mobilată din două paturi, o măsuţă, o fereastră şi o uşă.

Scena 1 (Antoneta, Doctorul, Greta)

Antoneta scrie la masă şi Greta doarme. Este noapte.

Antoneta: (Scrie şi vorbeşte în acelaşi timp) Dragii mei nepoţi, să ştiţi că în curând voi fi acasă, întrucât m-am făcut bine şi doctorii mi-au zis că îmi vor da drumul în câteva zile!…! (Fericită) Ştiu că şi voi sunteţi la fel de nerăbdători ca şi mine dar va veni ziua în care ne vom revedea! Vă promite bunica!

Doctorul: (Doar vocea, uşor ironică) Antonetaaaa, nu mai visa! Nu cred că vei putea părăsi azilul în următorii 5 ani! Lasă scrisorile şi culcă-te! (Uşor enervat) Este deja 3 dimineaţa!

Antoneta: Acum domnu’ doctor! Încă 5 minute! (Grăbindu-se) Deci, cum vă spuneam, vin acasă ! Era să uit : posibil să vin împreună cu o prietenă, cu Greta ! Nu cred că va fi o problemă dacă ea va sta cu noi câteva zile! Şi ea este la fel de dragălaşă ca şi mine! Aşa, eu …

Doctorul: (Doar vocea) Antoneta, vrei o injecţie? Lasă naibii scrisoarea aia!

Antoneta: Gata! M-am culcat! (Antoneta se bagă în pat şi lumina se stinge. Întuneric pentru 5-10 secunde. Antoneta se ridică, îşi ia scrisoarea, o lanternă şi se aşează la masă pentru o continua)

Antoneta: (Vorbind încet) Deci, voi, copii, ce mai faceţi? Cum vă mai simţiţi? Când voi ajunge acasă vom fi ca o familie, ca acea familie care eram înainte să plec şi să vin la spital. Ştiu că am făcut unele prostioare dar mamaia promite că va fi fată cuminte de acum înainte! Vă spuneam despre Greta, ea îmi este ca sora pe care nu am avut-o, de fapt pe care am avut-o şi care m-a dat în judecată pentru că am luat eu casa părintească, dar îi va trece. Sunt sigură că şi voi o veţi îndrăgi la fel de mult ca şi mine. Când voi ajunge am să vă fac şi o surpriză, dar dacă mă gândesc mai bine, vă spun acum pentru a vă pregăti pentru evenimentul cel mai important din viaţa mea: (Entuziasmată) pe Internet l-am cunoscut pe Vasile, are 65 de ani, şi cred că ne vom căsători! O să îl cunoaşteţi cât de curând! Nu vă mai reţin. O să închei scrisoarea spunând că îmi este dor de voi şi că în câteva zile voi fi acasă! PS : Sper că mai aveţi şampanie şi o să împrumut rochia de mireasă de la mama voastră! Mamaia vă iubeşte pe toţi, aproape pe toţi şi … aş fi putut să vă trimit un email, dar îmi era frică să nu uit cum se ţine pixul în mână, că acuşi voi semna la Starea Civilă şi voi veţi fi aproape de …

Doctorul: (Bâgând capul pe uşă) Antonetaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Antoneta: Văleu! Doamne, (Pauză) apără-mă! (Antonetetă fuge în pat şi se culcă. Pe scenă se lasă întunericul însă după 10 secunde lumina creşte treptat)

Scena 2 (Antoneta, Greta,  Asistenta 1, Asistenta 2)

Dimineaţa următoare .Antoneta stă în pat, la fel şi Greta care încă mai doarme

Antoneta: Greta …

Greta: (Somnoroasă) Hmmm…

Antoneta: (Gânditoare) Greta …!

Greta: Hmmm! (Foindu-se în pat)

Antoneta: (Un pic furioasă) Greta! Trezeşte-te o dată!

Greta: (Frecându-se la ochi) Gata, m-am trezit! Zi, ce vrei de la mine!

Antoneta: (Coborând tonul vocii) Calmează-te dragă! Voiam doar să îţi dau o veste! Şi cred că va fi una foarte bună! Mai ales pentru tine!

Greta: (Entuziasmată) Grigore?! A venit Grigore să mă vadă?

Antoneta:  Ce Grigore? Nu-i niciun Grigore!

Greta: (Tristă) Atunci, dacă nu e Grigore, de ce m-ai trezit! Eu visam frumos, să ştii! Lasă-mă să visez din nou! Ah, Grigore!

Antoneta: Doamne fereşte cu nebunii (Face cruce)! Greta, plecăm în excursie!

Greta: (Sărindu-i somnul) Ce-ai spus?

Antoneta: (Uşor iritată) Excursie, madame!

Greta: (Curioasă) Unde?

Antoneta(Iritată) În lume!

Greta: (Confuză) Poftim?!

Antoneta: (Exasperată) Doamne, dă-mi putere să rezist! (Calmă)  Greta, scumpa mea, vom fugi de la spital!

Greta: (Uimită) Ei du-te?

Antoneta: Serios!

Greta: Când?

Antoneta: Iar începi?

Greta: Gata!

Antoneta: (Plimbându-se prin scenă) Deci … vom pleca şi asta se va întâmpla cât de curând, ai să vezi! Nu mă cheamă degeaba Antoneta!

Greta: Şi cum vom face?

Antoneta: (Continuând acelaşi joc) Am un plan eu, foarte bine pus la punct! În primul rând voi trimite o scrisoare nepoţilor! Pe ei ne vom baza. Gabriel, Cristina şi Paula ar fi în stare să mă trimită înapoi! Eu trebuie să fiu pregătită pentru orice eventualitate! O dată plecate, să fim sigure că nu ne vom mai întoarce!

Greta: (Curioasă) Bine, şi cum vei face cu scrisoarea?

Antoneta: Păi, văd că nu ştii cu cine vorbeşti! Mă vezi urâtă şi proastă?

Greta: (Serioasă) Nu!

Antoneta: Păi …

Greta: (Râzând) Dar nici frumoasă tare nu eşti!

Antoneta: Ia vezi cum vorbeşti!

Greta  Glumeam, gata!

Antoneta: Deci scrisoarea … . Fii atentă şi ia aminte!

Greta: Aştept .

Antoneta: (Mişcându-se teatral) Vai, tare îmi e rău! Vai de mine! Se învârte totul cu mine! Vai ce să …

Greta: (Speriată) Antoneto, eşti bine!

Antoneta: (Serioasă) Lasă-mă! Trebuie să vină asistenta, nu tu! Mişcă-te şi cheam-o!

Greta : (Fugind aiurea) Acum, acum!

Antoneta : Azi, Greto! Azi, nu mâine!

Greta: (Strigând disperată) Domnişoară, domnişoară!

Antoneta: (Teatral) Vai de mine, mor!

Greta: Domnişoara asistentă! Veniţi, vă rog! Antonetei îi e rău! Cred că moare!

Antoneta: (Calmă) Nici chiar aşa!

Greta: Nu moare, dar îi e rău!

Antoneta: Tută mai eşti! (Asistenta 1 apare în scenă.)

Asistenta 1 : (Impacientată) Doamnă, doamnă, sunteţi bine? Ce s-a întâmplat? Ce vă doare? Să chem doctorul?

Antoneta: (Teatrală) Îmi e rău … Of, cred că mai bine mă ajutaţi să mă aşez în pat . Tare îmi e rău! (Oftând)

Asistenta 1: Doamna Greta, ajutaţi-mă un pic cu dânsa!

Greta: Acum, acum!

Antoneta: Tare îmi e rău! (Antoneta este aşezată în pat)

Antoneta: (Teatrală) Domnişoară, vreau să rog ceva …

Asistenta 1: Da, spuneţi ! Cu ce vă pot ajuta? (Antoneta scoate scrisoarea din buzunar şi îi bagă plicul asistentei în halat)

Asistenta 1: (Voce firavă) Mă scuzaţi, dar eu chiar nu pot să fac acest lucru. Ştiţi foarte bine regulile spitalului nostru şi nu se poate. Chiar nu se poate! Sincer, îmi pare r… (Antoneta îi arată asistentei o bacnotă de 50 de lei şi o flutură în faţa ochilor acesteia)

Antoneta: (Folosind vocea normală) Acum se poate?

Asistenta 1: Acum … acum da! (Luând banii)

Antoneta: (Revenindu-şi şi uitând de ceea ce se întâmplase adineaori) Mulţumesc! Aţi fost o drăguţă, ca întotdeauna, de altfel! Dar vreau să o trimiteţi astăzi!

Asistenta 1: Da. Chiar astăzi voi merge la oficiul poştal de lângă noi.

Antoneta: Mulţumesc din nou .. dar .. după cum ştim .. ăsta e secretul nostru … nimeni nu va şti nimic … nimic, nimic!

Asistenta 1: Da, doamnă. Staţi liniştită! (Asistenta 1 părăseşte scena iar Antoneta îi face semn cu mâna. Greta încă este uimită)

Antoneta: Vezi? S-a rezolvat! (Greta încă este uimită şi nu reuşeşte să scoată un cuvânt) Greta!

Greta: (Uimită) … Ai dat … bani …

Antoneta: De parcă nu se face aşa peste tot! Hai, gata! Important e că am rezolvat! De acum, tot ce avem de făcut este să ne pregătim pentru marea evadare  din această seară! (Triumfală) Şi va fi una mare! Te asigură Antoneta!

Greta: Dar …

Antoneta: Dacă nu ai încetat chiar în momentul de faţă, te las în azil!

Greta: Am înţeles!

Antoneta: E deja mai bine! Vom pregăti ceva superb! Mintea mea funcţionează foarte bine în perioada asta!

Greta: (Glumeaţă) Da, funcţionează pentru că e vineri şi urmează weekend-ul. De obicei tu dai randament foarte bun atunci decât în restul săptămânii!

Antoneta: Cred că ai dreptate! Nu contează asta neapărat, trebuie să fugim în seara asta, neapărat! (În scenă îşi face apariţia Aistenta 2. Uimită) L-ai şi pus?

Asistenta 2: (Speriată) Ce doamnă? Ce aveţi ? Ce să pun?

Antoneta : (Nervoasă şi îşi încrucişează mâinile) Cum ce? Ai şi uitat? Ei, comedia naibii! Ţi-am dat şi bani! Dă-i înapoi, escroaco!

Asistenta 2: (Şi mai speriată) Ce bani? Ce aveţi?

Greta: (Panicată) Antoneto, nu e asta! E cealaltă asistentă!

Antoneta: Vai de mine! (Încercând să se scuze) Nimic, nimic! Ştiţi doar, sunt un pic nebună!

Asistenta 2: (Calmându-se) Observ. Vroiam să vă anunţ că e gata masa!

Greta: Mulţumim! (Asistenta 2 părăseşte scena)

Antoneta: Era să dau de naiba! Deci, mergem la masă şi vom încerca să furăm cât mai multă mâncare să avem de drum!

Greta: (Subordonându-se) Am înţeles!

Antoneta: Perfect! Să-i dăm drumul! Să înceapă EVADAREA ANTONETEI! (Greta şi Antoneta părăsesc scena. Intensitatea luminii scade până ce se face întuneric total)

            Scena 3 (Antoneta, Greta)

La început este întuneric dar treptat se luminează. Scena este goală. Pe rând intră Antoneta şi Greta, ambele cu câte două sacoşe pline în mâini.

Antoneta: Hmmm, am avut spor la strâns! (Râde) Cred că ne vom putea descurcă câteva zile până ajungem la Timişoară, la Dorina şi Matei. Cred că vom pleca cu trenul. E şi mai ieftin plus că noi avem şi reducere pentru că suntem pensionare.

Greta: Cred că aşa este cel mai bine. Apropo, când plecăm?

Antoneta: (Foarte sigură pe ea) Păi, sigur plecăm în noaptea asta! Nu vreau să mai amânăm! Nu ar avea rost. Vom aştepta să se culce toţi iar pe urmă ne vom strecura afară! Va fi floare la ureche, crede-mă!

Greta: (Neîncrăzătoare) Sigur?

Antoneta: Sigur! Ce naiba! Doar mă cunoşti!

Greta: Tocmai de asta îmi e teamă! O să sfârşim mai rău decât la carceră! O să vezi!

Antoneta: (Bănuitoare) Mă ameninţi?

Greta: (Făcând pe proasta) Eu?!

Antoneta: (Ironică) Da! Tu!

Greta: (Făcându-şi cruce) Da’ Doamne fereşte! Ziceam şi eu aşa! Nu are importanţă!

Antoneta: Chiar aşa e! Fără importanţă! Să ne apucăm să ne facem bagajele! Trebuie să ne mişcăm repede! (Antoneta începe să fredoneze)

Antoneta: „Du-mă acasă măi”[1] … Cum era că am uitat!

Greta: „Tramvai”[2]!

Antoneta: Aaa, da ! „Tramvai”[3]!

Greta: Noroc de mine!

Antoneta: „Du-mă acasă măi tramvai/ Du-mă, du-mă ce mai stai/ Du-mă la”[4] … Iar am uitat!

Greta: ”Du-mă la căsuţa mea”[5]!

Antoneta: Aşa, dar până la urmă, eu să fiu fericită, nu contează versurile! „Du-mă la căsuţa mea”[6]/ Să mănânc şi să pot bea / Noaptea să trag din narghilea/ Pană când … n-oi mai putea! (Râde) O iau razna!

Greta: Observ!

Antoneta: Ai zis ceva, dragă Greta?

Greta: Nu!

Antoneta: Aşa ziceam şi eu! Să continuăm cu bagajele! (În scenă lumina scade treptat în timp ce cele două femei continuă să împacheteze. După 10-15 secunde lumina revine la normal.Valizele sunt lângă ele)

Antoneta: Suntem gata! Greta, o dată ce plecăm, nu vom mai putea să ne întoarcem!

Greta: (Speriată uşor) Eşti sigură că facem ceea ce trebuie?

Antoneta: (Accentuând majoritatea cuvintelor) Greta, mă disperi! Locul nostru nu este aici! Cel puţin al meu sigur nu e! Locul meu e afară! În libertate! Cu nepoţii mei iubiţi! Nu aici ! Aşa că, decide-te! Acum! Vii ori rămâi!

Gret: Vin! Gata!

Antoneta: (Mândră) Perfect! Matei, Dorina, Vasile! Vedeţi că vine Antoneta! Fiţi pe fază! (Antoneta pleacă)

Greta: (Entuziasmată) Şi Grigore! (Fuge şi Greta. În 3-5 secunde Antoneta se întoarce, urmată de Greta)

Antoneta: (Furioasă) Ce proastă sunt! Am uitat un lucru vital, extrem de necesar pentru o fugă completă!

Greta: Care?

Antoneta: Aranjatul paturilor! Să trecem la aranjat! (Antoneta aranjează pernele în aşa fel încât să semene cu o siluetă iar Greta îl aranjează normal)

Antoneta: (Furioasă) Nu aşa!

Greta: (Confuză) Dar cum? Nu înţeleg nimic!

Antoneta: (Exasperată) Doamne, dă-mi putere!

Greta: (Speriată) Ai de gând să dai în mine? (Începe a plânge)

Antoneta: (Începe a râde) Doamne Fereşte! Uite aşa trebuia să îl faci. (Antoneta o ajută şi termină şi cu patul ei) Acum suntem gata! Matei, Dorina, Vasile! Vedeţi că vine Antoneta! Fiţi pe fază! (Antoneta pleacă de pe scenă)

Greta: Grigoreeee! Grigoreeee! (Greta părăseşte scena. Lumina scade traptat)

Scena 4 (Doctorul, Asistenta 1, Asistenta 2)

Lumina creşte treptat. În scenă intră Asistenta 1

Asistenta 1: Bună dimineaţa! Ce mai faceţi? (Îngrijorată că nu primeşte niciun răspuns) Credeam că veniţi singure la micul-dejun! (Surprinsă că nu primeşte niciun răspuns) Aţi păţit ceva? (Se aproprie de pat,  trage păturile şi descoperă că Antoneta şi Greta lipsesc. Strigă după Asistenta 2) Asistentă! Asistentă!(Asistenta 2 apare în scenă)

Asistenta 2: (Speriată) Ce s-a întâmplat?

Asistenta 1: (Nervoasă) Au dispărut?

Asistenta 2: (Confuză) Cine?

Asistenta 1: Pacientele! (Disperată) Au dispărut pacientele! Cheamă medicul! (Asistenta 2 cheamă medicul. Acesta apare în scenă in 5-10 secunde)

Doctorul: (Uşor nervos) Ce e? Ce e cu hărmălaia asta?

Asistenta 1: (Alertată) Au dispărut pacientele!

Doctorul : (Urlând) Aaaaaaaaaaaa! Antoneta şi Greta! O să vedeţi voi! Nimeni nu scapă! Asistente, daţi alarma! Asta e urgenţă! (Doctorul pleaca furios, fluturându-şi halatul, urmat de cele două Asistente. Sunet de alarmă de urgenţă. Lumina scade treptat. Când este întuneric se opreşte şi sunetul de alarmă de urgenţă. Cade cortina)

SFÂRŞITUL ACTULUI I

 

ACTUL AL II LEA – O nouă viaţă

Actul al II lea se desfăşoară în sufrageria casei copiilor. Sufrageria este mobilată dintr-o canapea, două fotolii, o măsuţă, o lampă, un TV.

            Scena 1 (Cristina, Gabriel, Matei, Dorina)

Matei şi Dorina stau pe canapea, Gabriel citeşte ziarul iar Cristina îşi face manichiura.

Cristina: (Agitând oja) Frumoasă zi de Miercuri! Cred că e aşa bine, încât nimeni şi nimic nu m-ar putea supără!

Gabriel: (Oprindu-se din citit) Să ştii că ai dreptate! Şi ştii la ce mă gândeam?

Cristina: (Curioasă) La ce?

Gabriel : La o seară în oraş, o cină delicioasă la restaurantul nostru preferat, un vin vechi din secolul al XIX lea şi un buchet de trandafiri roşii, evident!

Cristina nu apucă să scoată primul cuvânt pentru că este întreruptă de Dorina.

Dorina: (Entuziasmată) Wow! Matei, plecăm în oraş! Pregăteşte-te! Tată, nu e nevoie de flori, dar dacă insişti să ştii că le primesc cu cea mai mare plăcere. Şi în legătură cu vinul, mă gândeam la ceva din anul ăsta că îmi e frică să nu fie expirat! Matei, hai, mişcă-te! (Dorina începe să se aranjeze)

Matei: Mă duc să mă spăl pe faţă! Vin repede. (Dă să plece din scenă)

Gabriel: HALT!

Dorina şi Matei încremenesc.

Gabrie: Unde credeţi că mergeţi voi doi, indivizilor?

Dorina: (Bâlbâindu-se) Păi, păi, păi nu ai zis că mă scoţi în oraş? Şi eu am vrut să îl iau şi pe Matei.

Cristina: (Serioasă) Era vorba despre noi!

Dorina: (Confuză) Da, despre noi . Eu, Matei poate şi tu!

Gabriel: Nu prea cred! Matei, Dorina treceţi …

Dorina: (Supărată) Da, ştim, în camera noastră! Ştim povestea!

Gabriel: Mă bucur. Mătuşa Paula va veni şi va sta cu voi cât vom lipsi noi. Sper că nu aveţi nimic împotrivă! (Matei şi Dorina încep să ofteze.Cei doi pleacă din scenă)

Gabriel: Cristina, cred că ar trebui să plecăm. Până ajungem se va face 5, până primim comanda şi mâncăm ora 6 şi pe la 8 să ne putem întoarce!

Cristina: (Gânditoare) Cred că da. Apropo, copiii noştri îmi amintesc de mama soacră.

Gabriel: (Surprins) Mama?!

Cristina: Da, mama Antoneta. Oare ce o face acum? Nu am mai trecut pe la ea de un an jumătate şi ce e şi mai ciudat, nu am mai primit scrisori. Înainte primeam săptămânal iar de sărbători chiar şi câte trei!

Gabriel: Da, asta e ciudat. (Voce calmă) Dar, stai liniştită, dragă. Mama e acolo pe bună dreptate şi ştim că primeşte tratamentul corespunzător. (Schimbând subiectul) Plecăm?

Cristina: Da. O vom sună pe Paula de pe drum.

Cristina şi Gabriel ies din scenă.

Scena 2 (Matei, Dorina şi Paula)

Dorina: (Dezamăgită) Nu pot să cred că au plecat şi că pe noi ne-au lăsat aici, singuri!

Matei: Singuri?! Nu prea cred! Dintr-un moment în altul va trebui să apară mătuşa Paula.

Dorina: Am şi uitat de ea! Of!

La uşa bate Poştaşul.

Matei: Mă duc să văd cine e?

Dorina: Dacă vrei tu.

Matei: Ok, mă duc eu. (Ajunge la uşă) Este Poştaşul! (Ia scrisoare) Mulţumesc! (Se întoarce la Dorina) Mi-a dat o scrisoare. E ciudat. Nu am mai primit o scrisoare de ceva timp şi ultima a fost de la bunica.

Dorina: Of, bunica! Tare îmi e dor de ea! Ea e mult mai normală decât nebuna de Paula! (Oftează) Viaţa asta! Nu înţeleg de ce au băgat-o acolo! Chiar nu merita. Dă-mi scrisoarea!

Matei: (Trist) Da, ai dreptate! Pacăt. (Îi dă scrisoarea) Sper să iasă cât mai repede de acolo!

Dorina: (Surprinsă) Matei!

Matei: (Curios) Da?!

Dorina: (Surprinsă) Scrisoarea?! Scrisoarea asta!

Matei: (Şi mai curios) Ce, ce e cu ea?!

Dorina: (Nevenindu-i să creadă) Scrisoarea asta miroase a bunica! Scrisoarea este de la bunica! Nu pot să cred!

Matei: (Surprins şi în acelaşi timp extrem de fericit) Da?! Şi ce scrie?

Dorina deschide plicul şi citeşte scrisoare. După, ţipă de fericire.

Dorina: (Exaltată) Matei, bunica! Bunica vine acasă!

Matei: (Bucuros) Ce bine! Dar când?

Dorina: Nu scrie o dată exactă; scrie doar că acesta va fi secretul nostru! Nu pot să cred! Bunica vine! Îţi vine să crezi?

Matei: (Încântat) Abia aştept să o văd! Chiar îmi era dor de ea! Oricum, vom ţine secretul. Dacă ea ne-a rugat, îi vom respescta secretul şi vedem noi cum  ne vom descurca. Nu pot să cred!

Dorina: (Încântată) Ştiu, nici mie! Abia aştept să o văd pe …

În acest moment, în scenă întră Paula .

Paula: (Sobră) Pe cine să vezi?

Dorina: Pe nimeni!

Paula: (Păstrând acelaşi ton) Iar mintiţi? Matei, spune adevărul? Pe cine trebuie să vedeţi? Când? Unde?

Matei: (Uşor speriat) Mătuşă, ce bine ne pare să te vedem!

Paula: Să lăsăm chestiile drăgăstoase pe altă dată! Acum vreau să îmi spuneţi adevărul despre ceea ce vorbeaţi în momentul în care am intrat pe uşă.

Dorina: (Ironică) Da, că nu aveai să întri pe geam!

Paulă: (Autoritară) Dorina, vorbeam cu Matei, nu cu tine! Tinere, te rog să îmi spui adevărul! Acum!

Matei: Mătuşă, spun adevărul! Nu vine nimeni!

Paula: Atunci, pe cine să vedeţi?

Dorina: Un film. Da, un film! Tocmai a apărut un film nou şi ne dorim foarte mult să îl vedem!

Matei : Da, aşa e!

Paula: Hmmm, am să vă cred! Pare credibil! De data asta aţi scăpat!

Dorina: (Vorbind în şoaptă) Am scăpat !Mulţumesc Doamne!

Paula: Ai zis ceva, Dorina?

Dorina: Nu, mătuşică!

Paula: Aşa ziceam şi eu scumpo, aşa ziceam şi eu.

Matei: Mătuşa, tu nu aveai o telenovelă căre începea pe la ora asta? Mereu erai în faţa televizorului pe vremea asta.

Paula: Aaa, da! Mulţumesc Matei! Eşti foarte grijuliu! Iar o să plâng! Şi mi-ai promis că nu o voi mai face! O să stau în faţa TV-ului şi o să aştept, (Pauză), aştept! (Oftează şi priveşte în gol)

Diana: Nu e nimic. Îţi vom mai aduce şi o ciocolată, o cană cu lapte şi totul va fi bine!

Paulă: (Măgulită) Mulţumesc din nou! O să fiu bine! O să aştept la un Făt Frumos călăre, care să vină pentru mine! (Oftează din nou) Of, viaţa mea! (Se deplasează uşor spre ieşire) Eu ce am? Tânără … sunt tinerică! Frumoasă … păi nici Betty nu era vre-un miss, aşa că trebuie să mă ia şi pe mine cineva! Iar simţul umorului, îl deţin (Râde puternic şi forţat). Am toate calităţile! Alejandro, Cristiano, Roberto! Of! (Părăseşte scena)

Dorina: (Ironică) Şi aşa o să rămâi, Amin!

Matei: (Râde) Până şi bunica a avut un soţ!

Dorina: Am şi uitat să îţi zic. Bunica are din nou un pretendent! Vasile! Cică e mişto tipul!

Matei: (Mirat) Mişto? Dar are vreo 20 sau ce?

Dorina: Nu, tontule! (Râde) Are 65 . Doar mă distram şi eu un pic .

Matei: Atunci e bine. Dacă bunica se satură de el, îl putem plasa mătuşii Paula!

Dorina: Să ştii că ideea este bună!

Matei: Dorina, ştii ceva? Cred că îmi este un pic foamne! (Pauză) Defapt, nu doar un pic ci foarte foamne!

Dorina: Păi, cred că va trebui să ne pregătim singuri cina! Nu vreau să o chemăm pe Lacrimogenă! Iar va sta pe capul nostru!

Matei: Perfect!

Între timp îi sună telefonul Dorinei.

Dorina: Stai, îmi sună telefonul. E tata! Alo, da.  Aaaa, ok. (Tristă) Am înţeles! Bine, să vă distraţi!

Matei: Ce au zis?

Dorina: Că s-au întâlnit cu nişte prieteni şi au aflat că mâine e şedinţă, fabrica va fi închisă şi nu se vor duce la muncă. Şi cu pretextul ăsta, mai stau în oraş!

Matei: (Indignat) Bine că ei se distrează!

Dorina: Da, ei se distrează şi noi o suportăm pe, ştii tu cine!

Matei: Da. Ce zici, după ce mâncăm, vedem un film? O comedie ceva.

Dorina: Chiar e o idee  bună. Să mergem să mâncăm!

Lumina scade până la beznă totală.

Scena 3 (Dorina, Matei, Antoneta şi Greta)

Dorina şi Matei stau pe canapea şi privesc la TV.

Dorina: Să ştii că filmul este chiar reuşit! Nu mă aşteptam! Şi actorii au fost bine aleşi!

Matei: Da ! Filmul a fost premiat la Oscar, deci e ceva de capul lui.

Se aud bătăi la uşă.

Dorina: Matei, te rog, te duci tu să vezi cine e?

Matei: Desigur!

La uşă sunt Antoneta şi Greta, ambele cu bagajele lângă ele.

Matei: (Entuziasmat) Buni! Buni! E buni! Dorina, vino să vezi!

Dorina: (Fugind) Buni! E chiar buni!

Antoneta: (Bucuroasă) Copiii mei!!

Matei: Să vorbim încet! Să nu ne audă mătuşa.

Antoneta şi Greta intră în scenă .

Antoneta: Cu cine sunteţi acasă?

Dorina: Păi, suntem eu, Matei şi mătuşa Paula. Tata şi mama au ieşit în oraş .

Antoneta: Perfect . Dar Paula ce face?

Matei: Se uită la TV sus.

Antoneta: (Vorbind în şoaptă) Bun. Matei, du-te să verifici ce face şi să tragi uşa la ea. Nu trebuie să afle că sunt aici.

Matei: Da buni. Te iubesc. (Iese din scenă)

Dorina: Buni! (O îmbrăţişează) Cum de ai ajuns? Cum a fost drumul? Să ştii că mi-a fost foarte dor de tine!

Antoneta: (Se aşază pe canapea) Of, copilă (O mângâie pe cap. Drumul a fost destul de greu, lung şi chiar aşteptam să ajung la voi! Când eram în gară nu-mi venea să cred că sunt acasă în sfârşit!

Matei revine .

Antoneta: Ce face Paula?

Matei: A adormit! Doarme buştean!

Antoneta: Ce bine! Deci, cum spuneam. Sunt foarte bucuroasă! Acum să v-o prezint pe doamna de lângă mine. Ea este Greta (Arătând spre ea) cea mai bună prietenă a mea. Este ca o soră pentru mine şi mereu ne-am înţeles bine! Şi sigur ne vom înţelege şi în continuare!

Greta: Bună seara, copii! (Aşezându-se pe canapea)

Dorina şi Matei: (Bucuroşi) Bună seara! Chiar păreţi de treabă!

Greta: Chiar vă mulţumesc! Eu nu am avut niciodată nepoţi! (Emoţionându-se) O, nu .. gata! O să plâng şi nu cred că e cazul!

Antoneta: Măi Greta, măi! Deci, eu voi avea nevoie de ajutorul vostru. Nimeni nu va trebui să ştie că eu m-am întors, defapt, că am fugit de la spital!

Dorina: (Mirată) Ai fugit?

Antoneta: (Mândră) Da, dar am făcut-o pentru voi! Voi sunteţi lumina mea! Dacă vor afla Cristina, Gabriel sau Paula, mă vor trimite înapoi la spital şi eu chiar nu vreau! Ce am uitat să vă zic în scrisoare, îmi e frică de analize! Înainte să fugim, ne-au făcut analize iar! Am fost terorizate. Şi eu şi Greta!

Matei : Dar ne-ai zis despre altceva în scrisoare. Ia zi, cine-i Vasile?

Antoneta: (Înroşindu-se) E … e …

Greta: Zi-le ! Ce mai aştepţi?!

Dorina: (Entuziasră) Da, buni! Spune! Ştii că noi te iubim!

Antoneta: (Ruşinată) Vasile, el e … adică eu cred că el va fi viitorul vostru bunic! Chiar ţin la el şi sigur o să vă placă şi vouă! L-am cunoscut la matrimoniale online! Doar Greta e de vină! Dacă nu era ea, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat! (O îmbrăţişează) Mulţumesc dragă!

Greta: Tu să fii fericită şi voi fi şi eu!

Matei: (Curios) Buni, dar ce ai în bagaje?

Antoneta: Aaa, da! Ce am reuşit să luăm de la azil! Ceva haine şi mâncare!

Greta începe să caşte.

Dorina: Cred că sunteţi foarte obosită!

Gretă: Da, eu sunt! Nu sunt obişnuită cu mersul şi călătoriile lungi!

Dorina: Vreţi să vă culcaţi?

Greta: Să ştii că mi-aş dori!

Dorina: Matei, du-o pe dânsa sus la mine în cameră şi ..

Greta: Dar îmi poţi spune pe nume, Greta, e simplu, nu?

Dorina: Aaa, ok! Du-o pe Greta la mine în cameră pentru că patul este mai mare. Şi acolo va dormi şi bunica. Eu voi luam o saltea si dorm la tine.

Matei: Bine, dar lasă că dorm eu pe saltea! (Matei şi Greta pleacă)

Antoneta: Ce grijuliu e! Cred că merg şi eu şi mă culc .

Dorina: Da, că poate vin acasă mama şi tata . Mâine, nu ieşiţi din cameră! Vom veni noi la voi!

Antoneta: Bine copii! Vă iubeşte buni! (Antoneta iese din scenă)

Dorina: Şi noi la fel! În sfârşit! Buni e cu noi! (Iese şi Dorina)

Lumina scade .

Scena 4 (Dorina, Matei, Antoneta, Greta, Cristina, Gabriel)

Dorina: (Vorbind încet) Cred că mama şi cu tata nu sunt acasă. Dacă ar fi fost s-ar fi auzit ceva! Poate au plecat până la fabrică. Cine ştie?

Matei: E posibil.

Dorina: (Strigând) Buni, Greta! Puteţi veni! Nu e nimeni aici. (Revenind la vocea normală) Mama şi tata cred că au plecat.

Antoneta şi Greta intră în scenă. Antoneta ţine în mână o rochie.

Antoneta: (Bine dispusă) Să ştii că am dormit foarte bine.

Greta: Şi eu la fel.

Dorina: (Bucuroasă) Chiar mă bucur.

Antoneta: Dorina, aş dori să spăl rochia asta.

Dorina: Da, buni. Las-o pe canapea şi o voi băga eu în maşina de spălat.

Greta se aşează pe canapea la fel şi Matei. Se aud vocile părinţilor.

Antoneta: (Speriată) Văleu, ce ne facem? Or să ne prindă! Greta, ne întoarcem la azil, să ştii!

Greta: (Începând a smiorcăi) Dar nu vreau acolo!

Antoneta: (Alertată) Tu crezi că eu vreau?

Dorina: (Speriată) Trebuie să vă ascundem!

Matei: Da ! Dar unde?

Dorina: Am o idee! Buni şi Greta, treceţi în camera cealaltă! Vedem noi cum îi ţinem pe părinţi departe de ea! Să nu scoateţi niciun sunet!

Antoneta: (Panicată) Greta, hai!

Antoneta şi Greta pleacă de pe scenă. Rochia rămâne pe canapea. Cristina şi Gabriel apar în scenă după 5-10 secunde.

Cristina: (Certându-l pe Gabriel)  Ţi-am zis că mergem degeaba! Dar tu, nu ! Mergem, mergem! (Imitându-l) Dacă ne dă afară? Dacă rămânem pe drumuri! Dacă, dacă, dacă!

Gabriel: (Calm) Lasă, dragă! Puţină mişcare nu îţi strică!

Cristina: (Enervată) Mă faci grasă sau cum?

Gabriel: Nu dragă!

Cristina: Gata, că mă enervezi! (Se îndreaptă spre copii) Ce fac copiii mei cei scumpi şi dragi?

Dorina: Bine, mami! Voi ce faceţi?

Cristina  vede rochia de pe canapea. O ia în mână şi se uită mirată la ea.

Cristina: (Mirată) Ce Dumnezeu e asta! Cum a apărut aici, la noi în casă! Gabriel, aştept explicaţii, iubire! Tu…!

Gabriel: Eu?

Cristina: Tu! Cine altcineva! Mama? Tu, să îmi dai nişte explicaţii! Ceva e la mijloc şi de mult am eu bănuiala că tu umbli pe ici pe colo!

Gabriel: (Împăciuitor) Dragă, eu …

Cristina: (Ţipând) Lasă-mă să termin! Tu umbli! Pleci, vii! Dar nimic nu zici! Ce e cu tine? Ai adus o amantă în casă?  Spune adevărul şi bag divorţ!

Gabriel: Dragă, uită-te măcar la cel fel de rochie e!

Cristina: (Inspectând rochia) Aaa! E de femeie în vârstă! Adică, tu mă înşeli cu o femeie în vârstă? Asta vrei să spui! Porcule!

Gabriel: Dragă, iubire, amore!

Cristina: (Arucând rochia) Ce amore? Ce amore? Eşti nebun, omule!

Gabriel: Dragă, te am pe tine! Crezi că aş mai avea nevoie de încă una?

Cristina: (Stă şi se gândeşte) Măi, aici ai dreptate!

Gabriel: Vezi!

Cristina: (Luând rochia în mână iar) Atunci, a cui să fie oare?

Cristina şi Gabriel se îndreaptă spre cei doi copii.

Gabriel: Dorina!

Cristina: Matei!

Dorina: Mamă, putem explica!

Cristina: Aşteptăm!

Dorina: Mamă, tată, eu şi Matei am vrut să … să …. să … să ajutăm o femeie! Era una, săraca, în stradă şi avea foarte multe haine murdare într-o sacoşă. Şi plângea şi plângea şi mie şi lui Matei ni s-a făcut milă de ea!

Matei: (Din spatele Dorinei) Da, aşa e! Zice adevărul!

Dorina: Şi, am luat şi noi o rochie de acolo!

Matei: Toată lumea lua câte una!

Dorina: Da! Toţi.

Cristina: (Adresându-i-se lui Gabriel) Ce zici, dragă?

Gabriel: Hmmm, chiar nu ştiu! Cred că sunt şi cazuri din astea! E bun că avem aşa copii!

Cristina: (Vorbind cu dragoste) Totuşi, copii, trebuia să spuneţi de la început!

Matei: Ştim că am greşit, dar suntem copii! Iertaţi-ne!

Dorina: (Rugătoare) Da, vă rugăm .

Dorina şi Matei se uită la părinţii lor şi speră să fie iertaţi.

Gabriel: De data asta, da!

Matei: (Bucuros) Super!

Gabriel: Dar să fie ultima dată!

Dorina: Promitem!

Cristina: (Bucuroasă) Avem nişte copii aşa de buni ! Chiar sunt mândră de noi!

Gabriel: (Mândru) Şi eu sunt mândru ! Semănaţi cu mine!

Se aude vocea Antonetei. Dorina şi Matei încremenesc.

Antoneta: (Ironică) Da, mai ales cu tine! Tu, care m-ai trimis la azil! Să îţi fie ruşine!

Gabriel: (Speriat) Ce se aude?

Antoneta: Cine altcineva? Sunt eu, măta! Ce, ai şi uitat de mine?

Gabriel : (Tremurând) Asta e doar conştiinţa mea! Mama e la azil, e bine! Nu am de ce să îmi fac griji!

Cristina: (Speriată) Iubitule, şi eu am auzit acelaşi lucru!

Gabriel : (Căutându-şi telefonul) Aşa ceva nu este posibil! Înnebunesc! O iau razna!

Cristina: Cred că doar ni s-a părut! Suntem foarte tensionaţi din cauza serviciului şi avem nevoie de puţină odihnă! Asta e tot! Sunt sigură şi ştii că eu mai mereu am dreptate!

Gabriel: (Agitat) Da, ai zis bine, mai mereu! Trebuie să sun la azil şi să fiu sigur că mama este bine! (Îşi găseşte telefonul şi formează) Alo, bună ziua! Sunt Gabriel, da… mulţumesc. Alo, bună ziua domnule doctor! Sunt Gabriel. Doream să vad ce mai face mama, Antoneta. Cum? (Începând să ţipe) A dispărut? Unde? Cum? Când? Cum de s-a putut întâmpla? Credeam că puteţi avea grijă de ea! Cine ştie pe unde zace sau rătăceşte! Dacă aflu ceva, vă voi suna! În caz de aflaţi dumneavoastră ceva, vă rog să ne contactaţi telefonic sau chiar personal! Mulţumesc! La revedere! (Închide telefonul. Urlă) Mamăăăăăă! Numai prostii faci!

Cristina: Cum de a plecat?

Gabriel: Chiar nu ştiu! Mama asta e nebună!

Cirstina: (Impacientată) Dar cel mai grav e că nu ştim unde e!

Gabriel : Sigur aici nu vine, că ştie că o vom trimite înapoi la azil! Oricum, trebuie să mergem să o anunţăm şi pe Paula!

Cristina: Dar copiii?

Gabriel: Se descurcă ei! Hai!

Cristina: Copii, venim repede!

Cristina şi Gabriel ies din scenă. În 5-10 secunde revin Antoneta şi Greta.

Dorina: Era să o păţim!

Matei: Să ştii!

Antoneta: Au plecat?

Dorina: (Uşor supărată) Buni, era să vă prindă!

Antoneta: (Nepăsătoare) Lasă că am scăpat! Greta, să mergem sus la Dorina! Intrăm pe net!

Greta: (Entuziasmată) Da, da! Vorbim cu Grigore şi cu Vasile! Hai!

Greta şi Antoneta fug din scenă.

Matei: Staaaaţi că venim şi noi!

Dorina şi Matei fug. Lumina scade. Întuneric

Scena 5 (Dorina, Matei, Antoneta, Greta, Cristina, Gabriel, Paula)

Antoneta va purta şi o poşetă în care va avea un spray.

Dorina: (Fericită) Voi avea un bunic! Voi avea un bunic! Buni, eşti super tare. Şi, când va veni Vasile?

Antoneta: Nu ştiu exact. Eu azi mă voi întâlni cu el şi voi stabili data. Oricum, voi vrea să se întâmple cât mai repede. Defapt, voi face următorul lucru: dacă tot ies să mă întâlnesc cu el, îl voi convinge să mă mărit mâine, aici în casă. Voi chema Ofiţerul Stării Civile şi cum părinţii voştri vor fi la lucru, eu îmi voi organiza nunta!

Matei: Buni, abia aştept!

Greta: Antoneta, dragă! Să ştii că mă surprinzi! Eşti genială!

Antoneta: Ştiu! Stai, să mă pregătesc! (Scoate sprayul şi îl foloseşte) Gata. Acum sunt pregătită!

Dorina: Miroase aşa bine!

Antoneta: (Mândră) Ăsta este parfumul meu preferat de 25 de ani încoace! Mereu când plec undeva îl am cu mine! Gata, cred că întârzii la întâlnire. Hai, ne mişcăm?

Greta: Sunt chiar lângă tine.

Greta şi Antoneta părăsesc scena.

Dorina: Buni e aşa de fericită şi e normală. Nu îi vom înţelege niciodată de ce au trimis-o la azil!

Matei : Să ştii că nici eu! Dar ceea ce e important e să fie buni fericită pentru că mâine vom avea de …

În acest timp intră Cristina, Garbiel şi Paula.

Gabriel: (Nervos) Ţi-am zis! A evadat!

Paula: Şi acum ce facem? Cum dăm de ea? Ea e singură, mititica!

Cristina: Nu e singură. A mai fugit cu încă o nebună, una pe nume Greta!

Gabriel: (Adresându-se copiilor) Aţi mai aflat ceva?

Dorina: Nu, tati. Nu ştim nimic.

Gabriel: Credeam că a sunat doc.. (Simte mirosul parfumului) Stai! Miroase! Miroase a parfum şi e unul foarte cunoscut! Cristina, Paula, voi nu simţiţi?

Paula: (Mirosind) Sincer nu!

Gabriel: Păi, vino mai aproape! (Trăgând-o lângă el) Aici!

Paula: Stai că ştiu! E al mamei!

Gabriel: Da! E al ei! Mereu o aud că vorbeşte cu mine! Acum îi simt şi parfumul! E ceva ciudat!

Cristina: Poate e parfum din altă parte! Copii, voi ştiţi ceva?

Matei: Păi au venit nişte colegi pe la noi, ne-am făcut temele. Posibil să fie de la una dintre colege. Nu ştiu.

Cristina: Cred că ai dreptate. Doar nu avea să vina bunica pe la noi. (Începe să râde)

Gabriel: Eu zic să mergem la Poliţie! Doar ei ne vor ajuta.

Paula: Dar să mergem acum! Că după trebuie sa mergem de dimineaţă!

Cristina: Dorina, Matei, dacă e ceva, vă rog să ne sunaţi!

Cristina, Paula şi Gabriel ies din scenă.

Matei: Am scăpat şi de data asta!

Dorina: Să ştii! Trebuie să fim atenţi . În fine! Să ne căutăm hainele pentru mâine şi să aranjăm rochia de mireasă cum zicea bunica în scrisoare.

Cei doi pleacă. E întuneric.

Scena 6 (Dorina, Matei, Antoneta, Greta, Vasile, Paula, Gabriel, Doctorul, Asistenta 1, Asistenta 2, Ofiţerul Stării Civile)

Dorina şi Matei se plimbă impacientaţi pe scenă, Vasile este agitat, Greta stă pe canapea şi Ofiţerul Stării Civile se tot uită la ceas.

Vasile: Credeţi că nu mai vrea să coboare? Poate că s-a săturat de mine sau poate a găsit pe altul!

Greta: (Calmându-l) Mai taci, măi omule? Ce tot îndrugi atâta? Antoneta dacă face ceva îl face pentru că ştie că e adevărat! Dar ştii cum e! Pentru ea e o zi specială şi vrea să fie perfectă!

Dorina: Greta are dreptate.

Greta: (Mândră) Vezi? Dect mai ai şi tu răbdare! Doar nu fuge pământul!

Ofiţerul Stării Civile: Pământul nu fuge dar mai am şi eu alte cununii! Dacă doamna nu coboară mai repede, voi fi nevoit să vă amân şi voi să veniţi la primărie pentru a vă putea căsători!

Greta: (Strigând) Antoneto, coboară azi că poate te măriţi când or zbura porcii!

Antoneta: (Doar vocea) Ai răbdare un pic! 2 minute şi sunt gata!

Matei: Vedeţi, 2 minute!

Vasile: (Frecându-şi mâinile) Încep să fiu şi mai agitat!

Greta: (Calmă) O să fie bine! Ai să vezi!

Ofiţerul Stării Civile: Doamnă!

Greta: (Vorbind încet) Domnişoară.

Ofiţerul Stării Civile : Mă rog, domnişoară. Coborâţi astăzi că sincer nu voi mai putea sta mai mult! Grăbiţi-vă, vă rog!

Antoneta: (Numai vocea) Acum, acum! (Apare în scenă) Ce vă tot grăbiţi atât! Chiar nu vă înţeleg! Sunteţi groaznici!

Toţi rămân miraţi. Antoneta apare în rochia de mireasă. Este linişte 3-5 secunde.

Antoneta: (Uşor nervoasă) Acum aţi şi muţit?

Dorina: Nu, buni! Dar, eşti aşa de frumoasă!

Vasile: (Înaintând spre Antoneta) Domnişoară, daţi-mi voie să vă spun că sunteţi cea mai frumoasă femeie din univers!

Antoneta: (Ruşinată) Ei da! Ce să zici şi tu acum!

Greta: Cred că putem începe!

Antoneta: Cred că da!

Ofiţerul Stării Civile: Suntem pregătiţi! Cetăţeane Vasile, o luaţi în căsătorie pe cetăţeana Antoneta de bună voie şi nesilit de nimeni?

Vasile: Da!

Greta: Bravo! Mulţi ani trăiască, mulţi ani trăiască! La mulţi ani! (Entuziasmată) Hai, la petrecere!

Greta începe să danseze. Toţi se uită ciudat la ea.

Ofiţerul Stării Civile: Nu acum, doamnă! Aveţi răbdare! Nu am terminat! Mai avem .

Greta: Scuzaţi-mă!

Ofiţerul Stării Civile: Cetăţeana Antoneta, îl luaţi în căsătorie pe cetăţeanul Vasile de bună voie şi nesilită de nimeni?

Antoneta: Da!

Ofiţerul Stării Civile: Vă declar soţ şi soţie!

Este linişte 2-5 secunde. Toţi se uită la Greta.

Greta: (Mirată) Ce? Ce e? Am făcut ceva?

Dorina: Greta, acum! Acum te poţi bucura!

Greta: (Confuză) Acum! (Bucuroasă) Uraaaa! Bravo! Casă de piatră, dragilor!

Dorina: Felicitări, buni!

Matei: Suntem foarte bucuroşi pentru voi!

Greta: (Entuziasmată) Uraaaa, uraaa! Chiar mă bucur pentru voi, prieteni. Mă bucur foarte mult! (Oftează)

Antoneta: Ce e?

Greta: (Uşor tristă) Păi, acum tu eşti fericită şi sper să fiu şi eu aşa fericită! Sper să vină şi la mine Grigore cândva! Of! (Începe a smiorcăi)

Antoneta: (Consolând-o) Greta, Greta, Greta! O să fie bine, vei vedea!

Toţi se adună în jurul Gretei şi o îmbrăţişează. Între timp, Ofiţerul Stării Civile iese. În 5-10 secunde se aud vocile lui Gabriel, a Paulei şi a Cristinei.

Gabriel: (Numai vocea) Nu ştiu unde poate fi femeia asta! Dacă nu o găsim mai repede o să trebuiască să mă internez şi eu!

Paula: (Oftând) Mamă!

Cristina: Sper să o găsim cât mai repede!

Antoneta: (Panicată) Au venit! Ce ne facem?

Greta: (Speriată) Ce mai putem face?

Grabriel: (Numai vocea) Ce e cu hărmălaia asta?

Antoneta: Asta e! Trebuie să stăm!

În scenă apar Cristina, Gabriel şi Paula.

Gabriel şi Paula: (Şocaţi) Mamă?

Cristina: (Şocată) Mama Antoneta?

Antoneta: Surprizăăăă!!!

Paula: (Încă în stare de şoc) Mamă?! Cum ai … putut?

Gabriel: Surpriză pe naiba! Ce cauţi aici?

Antoneta: Păi …

Crisitna: Ce-i cu rochia? (Arată spre Vasile) Ce-i cu el? (Arată spre Greta) Ce-i cu ea? Ce-i cu voi toţi? Aţi înnebunit?

Gabriel: Lasă-mă pe mine, Cristina!

Paula: Mamăăăă!

În scenă intră şi Doctorul cu Asistenta 1 . Aceasta ţine în mână două cămăşi.

Doctorul: Staţi!

Gabriel: (Mirat) Doctore?!

Doctorul: Am primit informaţii că pacientele se află în această casă şi observ că datele au fost bune! (Ironic) Aici eraţi! Pregătiţi-vă pentru că vă vom lua înapoi! Vă veţi întoarce la azil!

Asistenta 1 pune cămaşa de forţă pe Greta. Asistenta 2 intră în scenă, cu un plic în mână.

Asistenta 2: (Alarmată) Staţi, am făcut o greşeală!

Doctorul : (Uimit) Ce ai zis?

Asistenta 2: Da! O greşeală! Am în mână rezultatele analizelor celor două paciente! Sunt total normale! Nu am nimic! Nicio boală!

Toţi rămân uimiţi.

Doctorul: Nimic?

Gabriel: Nicio boală?

Antoneta: Adică?

Greta: Nu înţeleg!

Doctorul: (Umil) Trebuie să ne cerem scuze! (Verificând actele) Nu aveţi nimic.

Greta: (Bucuroasă) Suntem libere! Antoneta, suntem libere! (Începe să ţopăie)

Antoneta: (Nevenindu-i să creadă) Libere … şi am fost departe de voi atâta vreme pentru că m-aţi crezut nebună, şi eu aflu acum că sunt perfect sănătoasă!

Gabriel: Mamă, sincer îmi pare rău!

Paula: (Plângând) Mamă!

Cristina: Chiar nu ştiu ce să zic!

Antoneta: Ştiu eu ce să zic! Să trăim ca o familie adevărată, împreună! Aşa cum trebuia să fim de la început. (Râde) Totuşi, dacă nu eram acolo nu îl puteam cunoaşte pe Vasile, care începând de astăzi este soţul meu! Vreau să fim cu toţii şi de asemenea şi Greta să fie lângă mine până la finalul vieţii! Vom fi ca o familie … vom fi …. vom fi cum trebuia să fim întotdeauna!

Lumina scade treptat. Personajele se îmbrăţişează.

Scena 7 (Antoneta)

Lumina este normală iar personajele se bucură. Se îmbrăţişează, vorbesc între ei. Se va auzi numai vocea Antonetei.Aceasta ar trebui înregistrată.

Antoneta : Asta este viaţa mea, o etapă importantă pe care nu o voi uita niciodată. Aparenţele sunt înşelătoare şi de asta este mai bine să cercetăm, să cautăm adevărul, să verificăm chiar şi de 2-3 ori ! Nu strică niciodată ! Dragostea pentru cei din jur trebuie să fie pură, indiferent dacă unii dintre noi mai au pitici pe creier. (Râde)  Asta e, a fost, a trecut şi de acum am o viaţă împlinită alături de cei dragi şi asta contează cel mai mult . Viaţa este o întreagă aventură ! O aventură lungă, anevoioasă dar care trebuie trăită. De acum, voi vedea ce mai urmează …

SFÂRŞIT


[1] Melodia „Du-mă acasă, măi tramvai” de Gică Petrescu

[2]  Melodia „Du-mă acasă, măi tramvai” de Gică Petrescu

[3]  Ibidem

[4]  Ibidem

[5]  Ibidem

[6]  Ibidem

Funhouse – The Deluxe Version

PERSONAJE :

Alex – soţul Casandrei, ascultǎ manele, dar este un om normal

Casandra – soţia lui Alex, este un pic prostuţǎ şi aiuritǎ

Mercedesa – soţia lui Stelicǎ, ţigancǎ

Stelicǎ – soţul Mercedesei, ţigan

D-na Popoescu – soţia d-nului Popescu, doamnǎ cultǎ, fricoasǎ

D-nul Popescu – soţul d-nei Popescu, domn cult

Îngerul 1

Îngerul 2

Îngerul 3

Acţiunea se petrece într-o cabanǎ micǎ, mobilatǎ simplu : un pat, o mǎsuţǎ, 2 scaune, un casetofon, un dulǎpior. Toate cuplurile doresc sǎ îşi petreacǎ vacanţa la munte, însǎ din cauza unei erori, toţi au scris pe bilet aceaşi adresǎ, şi rǎmân blocaţi în cabanǎ .

ACTUL I

SCENA 1

ALEX : Pe aici iubito. Uite îţi place? (Alex intrǎ cu soţia sa Casandra în braţe. Amândoi zâmbesc larg.) Vezi, ţi-am zis eu cǎ e mai frumos aici decât la mare. La mare vom merge anul care vine. Şi aici vom fi doar noi doi, fǎrǎ scorpia de maicǎ-ta!

CASANDRA : Honey dragǎ, scorpie o fi maicǎ-ta, nu mǎmica mea! (Casandra se dǎ jos din braţele lui Alex, un pic supǎratǎ) Şi în plus nu am venit aici pentru a ne certa. Asta e vacanţa noastrǎ, aşa cǎ ne vom distra!

ALEX : Ştii dragǎ, asta e prima noastrǎ vacanţǎ, singuri, nu e minunat ?

CASANDRA : Ba da honey, dar ştii, îmi e dor de my BFF .

ALEX : Ce e ǎla BFF ?

CASANDRA : Haide mǎ, nu o ştii pe Cristina, prietena mea ?

ALEX : Ba da, e o cioarsǎ mare, habar nu are pe ce lumea trǎieşte. Tu de ce  crezi cǎ atunci când bǎtea ea la uşǎ, eu îţi ziceam cǎ e poştaşul!

CASANDRA : Ai fost în stare de asta ?

ALEX : Da. Numai atunci când o vǎd, parcǎ o şi aud cum ţipǎ ca descreierata.

CASANDRA : Mǎ, eu îţi zic ceva ţie atunci când îl aduci pe ǎla în casǎ pe Liviu, chiar mǎ superi!

ALEX : Liviu este om, Cristina e mutant (Casandra se supǎrǎ când aude)

CASANDRA : Nu e mutant. Şi de ce trebuie sǎ vorbim despre alţii ? Parcǎ asta era vacanţa noastrǎ.

ALEX : Ai dreptate scumpo, iartǎ-mǎ! Hai sǎ punem nişte muzicǎ în timp ce tu scoţi sticla de şampanie, trebuie sǎ sǎrbǎtorim! (Casandra cautǎ în valizǎ dupǎ sticla de sampanie, iar Alex pune muzicǎ. În câteva secunde începe sǎ cânte o manea. Alex începe sǎ danseze, specific acelei melodii.) Ştii Casandra, melodia asta mǎ unge la suflet! (Alex continuǎ sǎ danseze singur)

CASANDRA : Am dat şampanie pe jos din cauza muzicii tale! Of, nu ai pic de culturǎ muzicalǎ, şi iartǎ-mǎ cǎ-ţi spun, dar nici gusturi muzicale, Stai ca îţi arǎt eu ce înseamnǎ muzicǎ adevǎratǎ! (Casandra opreşte muzica lui Alex şi pune un CD. cu Andre – Lasǎ-mǎ papa la mare . Muzica începe şi ea danseazǎ aiurea, chiar şi cântǎ ) Simţi honey ? Asta e muzicǎ adevǎrata!

ALEX : Casandra, gata, opreşte muzica asta de doi bani ! (Casandra nu aude) Casandra, opreşte-te! Casandra, ce naiba , femeie, te-ai tâmpit? (Casandra se simte bine în timp ce danseazǎ şi cântǎ. Alex se duce şi îi opreşte muzica, dar Casandra continuǎ sǎ cânte deşi ea nu are deloc voce)

CASANDRA : Lasǎ-ma papa la mare … ! Hei Alex, de ce ai oprit muzica? Eu chiar mǎ distram !

ALEX : Haide Casandra, parcǎ ai avea 5 ani. Adu-ţi aminte, suntem adulţi, noi nu ascultǎm porcǎria asta!

CASANDRA : Helǎu! Ce vrei sǎ ascultǎm? Pe Guţǎ ǎlǎ al tǎu? Eu , gata, mǎ supǎr şi plec, nu am de gând sǎ stau cu un manelar! (Casandra începe sǎ suspine)

ALEX : Da sigur, de parcǎ eu aş vrea sǎ stau cu o piţipoancǎ în vacanţǎ! Dacǎ vroiam sǎ stau cu una din asta, o luam pe maicǎ-ta! (Alex râde sarcastic)

CASANDRA : Ţi-am zis sǎ nu te mai iei de mǎmica! Nesuferitule (Casandra începe sǎ plângǎ amarnic) Nu te mai suport! Of Doamne, ce am fǎcut cǎ sǎ am parte numai de proşti ca ǎsta! De ce Doamne? Ce am fǎcut ca sǎ merit asta ! (Casandra stǎ în genunchi cât timp se plânge , apoi se ridicǎ şi îşi ia valiza şi se pregǎteşte sǎ iasǎ din scenǎ )

ALEX : ( Se duce dupǎ Casandra ) Haide pui cǎ am glumit ! (O ia pe Casandra de mânǎ şi se aşeazǎ amândoi pe marginea patului; ea stǎ pe genunchii lui) Ştii cǎ te iubesc! Ia spune cine e soarele meu ?

CASANDRA : Eu . (Vorbeşte cu suspine)

ALEX : Cine e viaţa mea ?

CASANDRA : Eu . (Începe uşor sǎ râdǎ)

ALEX : Cine e lumina mea ?

CASANDRA : Eu . (Râde dar şi plânge în acelaşi timp)

ALEX : Normal cǎ tu eşti! Hai te rog iartǎ-mǎ! Ştii cǎ nu pot trǎi fǎrǎ tine (Casandra se lasǎ alintatǎ, iar Alex o mângâie uşor pe cap, apoi o sǎrutǎ pe obraz) Ce-ar fi sǎ mergem sǎ facem o plimbare prin pǎdure? Ne relaxǎm, mergem de mânǎ … (Casandra zâmbeşte)

CASANDRA : Daaaa, stai sǎ mǎ machiez, nu pot ieşi afarǎ aşa! (Casandra iese din scenǎ pentru 10 secunde)

ALEX : Of Doamne, iart-o ! Casandra, pentru Dumnezeu, haide ! (Reintrǎ Casandra) Arǎţi la fel !

CASANDRA : S-o crezi tu ! Hai sǎ mergem ! (Casandra iese din scena, şi în urma ei este Alex, ţinându-se cu mâinile  de cap)

SCENA 2 – SCENĂ ADIŢIONALĂ

(Casandra reintră în scenă foarte grăbită iar Alex, nedumerit, o urmează)

CASANDRA : Unde e ? (Căutând disperată)

ALEX : Mami, pui, ciupercuţă, ce aia măsii mai cauţi ?

CASANDRA : Dacă ai venit ca să mă enervezi, mai bine pleacă! (Căutând în continuare)

ALEX : Dar, spune-mi ce cauţi pentru a te putea ajuta, doar nu sunt cititor de gânuri?

CASANDRA : Caut telefonul ! (Disperată)

ALEX : Casandra, Doamne ! Mergem să ne plimbăm prin pădure ! Lasă telefonul ăla !

CASANDRA : Şi dacă mă sună mama ?

ALEX : Ei ,te sună mă-ta !

CASANDRA : Iar îi spui aşa ? Ţi-am zis să nu-i mai zici aşa ! (Îi sună telefonul) Vezi, deşteptule ! (Se supără)

ALEX : Cine e ?

CASANDRA : Mămica !

ALEX : Da Doamne …!

CASANDRA : (Vorbind la telefon) Da, mămică ! Ce mai faci ?

ALEX : Casandra, hai să ,mergem ! O suni mai târziu !

CASANDRA : Vrei să taci ! Nu aud nimic din ce a zis mămica ! Mamă, poţi repeta?

ALEX : Casandra ! (Un pic furios)

CASANDRA : Mamă, te sun eu mai târziu, că acum trebuie să plec. Bine … te pup!

ALEX : Ai terminat ?

CASANDRA : Da !

ALEX : Sigur ?

CASANDRA : Da, măi ! Nu vezi că nu mai vorbesc la telefon ?

ALEX : Slavă Domnului ! Acum putem pleca ! (Telefonul sună din nou) Cine mai e şi de data asta ?

CASANDRA : Cristina .

ALEX : (Autoritar) Să nu-i răspunzi ! Că te ţine ciudăţica jumătate de oră la telefon !

CASANDRA : Dar pisi … (Rugătoare)

ALEX : Niciun pisi ! Îi dai ocupat şi gata .

CASANDRA : Bine, gata . Acum eşti fericit ?

ALEX : Da !

CASANDRA : Hai, gata. Nu mai fi botos ! Hai la plimbare .

(Amândoi ies din scenă)

SCENA 3

(În camera goalǎ apare un cuplu format dintr-un ţigan şi o ţigancǎ , Stelicǎ şi Mercedesa. Stelicǎ are un cearceaf mare umplut cu haine, pe post de valizǎ, pe care îl carǎ în spate)

MERCEDESA : Haidi azi Stelicǎ! Ce dracu faci de nu mai vii ?

STELICǍ : Acuma vin fǎ! La cât car ar trebui sǎ te mulţumeşti, parcǎ ai luat toate hainele pe care le vinzi tu în târg cu 5.000 bucata.

MERCEDESA : Haidi taci cǎ te cârpesc peste ochii ǎia pe care îi ai!

STELICǍ : Hauzi tu, ia vezi cum vorbeşti cu mine, cǎ-s bǎrbactu’ şi îţi mut gura aia a ta la spate de mǎ mai enervezi atâta! Ia vezi poate în noaptea asta te culc la uşǎ! Am cǎrat fier sǎ-l vând numai ca sǎ nu zici cǎ nu te duc în vacanţǎ, şi uiti cum ti comporţi cu mine fǎ !

MERCEDESA : Iartǎ-mǎ Stelicǎ, eram şi eu nervoasǎ! Nu mai fac asta niciodatǎ! Jur! Sǎ moarǎ mama!

STELICǍ : Fǎ, da’ mǎta-i moartǎ de 2 ani !

MERCEDESA : Haoleo, am uitat! Atunci … sǎ moarǎ mǎta !

STELICǍ : Da ? (Se repede la Mercedesa şi îi dǎ o palmǎ peste cap) Na fǎ, sǎ te saturi sǎ vorbeşti despre mama !

MERCEDESA : Iartǎ-mǎ Stelicǎ, gata, nu mai fac. (Cei doi zǎresc bagajele lui Alex şi ale Casandrei) Bǎrbate, ce-s astea mǎ? (Mercedesa ia una din valize)

STELICǍ : Nu ştiu fǎ ! (Se aproprie şi Stelicǎ de valizǎ. Amândoi o inspecteazǎ cu atenţie fǎrǎ sǎ işi dea seama niciunul ce au în mânǎ . Pânǎ la urmǎ cei doi reuşesc sǎ deschidǎ valiz) Haoleu fǎ, mi-a pus Dumnezǎu mâna în cap. Uite ci îi aicea ! (În valizǎ erau mai multe lucruri de ale Casandrei ; încep sa scoatǎ din valizǎ)

MERCEDESA : Hai sǎ le luǎm, le ducem la copchii acasǎ. Cum se chemau astea? (Stǎ şi se gândeşte ) Aa, da, suveniruri!

STELICǍ : Da di undi ştii tu fǎ aşa cuvinte ? Cǎ nici mǎcar clasa întâi n-ai fǎcut-o, cǎ atunci când ai vǎzut cǎ eşti repetentǎ te-ai lǎsat de şcoalǎ.

MERCEDESA : Mǎ crezi proastǎ ? Haoleo ce bǎtaie îţi iei ! (Se repede asupra lui Stelicǎ, îl dǎrâmǎ şi apoi îl loveşte cu pumnii) Na sǎ te saturi, ţi-am zis sǎ nu îmi mai aminteşti de perioadǎ aia ! Îţi mai zic o datǎ poate pricepe şi bucata aia de carne pe care tu o numeşti creier ! Bǎ ,boule, am furat cretǎ de la şcoala în clasa întâi, şi m-au prins şi m-au bǎtut, şi de asta nu m-am mai dus la şcoala, nu cǎ-s proastǎ, dobitocule !

STELICǍ : Bini fǎ, acuma iartǎ-mǎ tu acuma ! Hai sǎ nu ne mai certǎm şi sǎ vedem ce facem . Hai sǎ dansǎm oleacǎ! (Stelicǎ pune muzicǎ ţigǎneascǎ, şi amândoi danseazǎ şi râd. Mercedesa scoate o rochie din valiza Casandrei şi se îmbracǎ cu ea) Aşa fǎ. Ia mergi oleacǎ aşa cum merg alea pe scenǎ , cum dracu le cheamǎ … a fotomodeale .

MERCEDESA : (Se prosteşte mergând, dar se împiedicǎ şi cade, Stelicǎ râde) Ce râzi mǎ ? (Râde şi Mercedesa) Vezi bǎ cǎ te iubesc, fac totul pentru tine sǎriţ-ar ochii (Amândoi continuǎ sǎ danseze pe muzicǎ ţigǎneascǎ, dar se opreşte dupǎ 20 de secunde. Stelicǎ gaseşte sticla de şampanie, în timp ce danseazǎ  şi cele douǎ pahare, şi amândoi decid sǎ bea din ea)

STELICǍ : Mercedeso, ia vino sǎ vezi ce am gǎsit pe dulapul ǎsta !

MERCEDESA : Vǎleu,cred cǎ am ajuns în Rai Stelicǎ. Hai ce mai aştepţi şi toarnǎ în pahare ! Cred cǎ aiştea care au cabana, ştiau cǎ venim noi şi de asta ne-au lǎsat aici sticla asta.

STELICǍ : Acuma fǎ ! (Stelicǎ toarnǎ în cele douǎ pahare) Acuma, hai sǎ bem cu beau oamenii ǎia din filme !

MERCEDESA : Cum mǎ ?

STELICǍ : Vai de viaţa ta Mercedeso. Uite fǎ ! (Stelicǎ îi aratǎ Mercedesei cum trebuie sa bea, dar se încurcǎ şi Mercedesa rǎstoarnǎ jumǎtate de pahar pe Stelicǎ, dupǎ care începe sǎ râdǎ) Ai grijǎ, fǎ !

MERCEDESA : Dacǎ mǎ pui sǎ beau ca în filme, vezi ? Nu era mai uşor dacǎ beam direct din sticlǎ ? (Mercedesa apucǎ sticla de şampanie şi bea din ea, însǎ Stelicǎ se repede la ea)

STELICǍ : Opreşte-te tu, gata. Lasǎ sticla din mânǎ. Bei de parcǎ ai avea pâlnie la gurǎ ! (Stelicǎ îi ia sticla din mânǎ)

MERCEDESA : Eti na ! De parcǎ ţie nu îţi place sǎ bei ! (Mercedesa îi ia sticla lui Stelicǎ şi coninuǎ sǎ bea)

STELICǍ : Gatǎ fǎ ! Opreşte-te! Haide sǎ te întreb ceva ? (Amândoi stau pe jos ) Fǎ, tu ce îţi doreşti de la viaţa asta ?

MERCEDESA : (Râzând) Pǎi, eu îmi doresc sǎ fiu regina ţiganilor. Abia aştept sǎ-mi pupe toatǎ lumea mâna, în loc sǎ mǎ scuipe. (Mercedesa viseazǎ cu ochii deschişi şi se plimbǎ pe scenǎ) Sǎ-mi zicǎ lumea ‘’ Sǎ trǎiascǎ maiestatea sa regina ţiganilor ‘’ în loc de ‘’huo proasto ‘’ … (Intervine Stelicǎ)

STELICǍ : Fǎ trezeşte-te ! La ce dracu visezi ? Nu o sǎ ajungi tu regina ţiganilor, poate regina alcoliştilor (Stelicǎ râde)

MERCEDESA : (Îi dǎ o palmǎ şi îi cade pǎlǎria) Hai gata cǎ întreci mǎsura. Mai bine hai sǎ dǎm drumu la muzicǎ şi sǎ dansǎm în continuare ! (Stelicǎ dǎ drumu la muzicǎ, şi cei doi danseazǎ iar)

SCENA 4

(În timp ce Stelicǎ şi Mercedesa danseazǎ în scenǎ intrǎ cei doi tineri, Casandra şi Alex. Casandra ţipǎ când îi vede pe cei doi)

CASANDRA : Aaaaaa ! (Muzica este opritǎ brusc de catre Alex  . Casandra se repede la Mercedesa sǎ îi scoatǎ rochia) Ce cautǎ rochia  mea pe tine împuţito ?

MERCEDESA : Hauzi fǎ cum vorbeşti cu mine cǎ mǎ cǎşun pe tine (Mercedesa o ia de pǎr pe Casandra)

CASANDRA : Dǎ-mi drumu’ tu nebuno! (Casandra îi dǎ baticul jos Mercedesei) Tu! N-auzi nespǎlato ? Tu, dacǎ ma urc peste tine te fac praf! (Intervine Stelicǎ)

STELICǍ : Fǎ proasto, îmi faci muierea nespǎlatǎ smulturo. Eee, lasǎ cǎ vezi tu (Stelicǎ o apucǎ pe Casandra şi o  ţine strâns) Haide Mercedeso, dǎ-i, umflǎi faţa cu palme, tu dai, eu o ţin (Intervine Alex)

ALEX : Opriţi-vǎ, nebunilor !

STELICǍ : Opreşte-o pe fufa asta!

ALEX : (Reuşeşte sǎ îi despartǎ pe toţi) Ce-i cu voi aici, în camera noastrǎ ?

MERCEDESA : Ce camera voastrǎ pârliţâlor! E a noastrǎ ! am plǎtit pentru ea  !

CASANDRA : Şi noi am plǎtit-o sǎlbatico ! (Casandra se aranjeazǎ întrucât, a fost ciufulitǎ de Mercedesa)

MERCEDESA : Fǎ, smulturo ! N-ai tǎcut, cǎ iar cǎşunez pe tine!

CASANDRA : Tu, dǎ-mi rochia, cǎ nu ştiu ce îţi fac !

MEREDESA : Gatǎ fǎ, ho, ia-o, spalǎ-te cu ea pe cap !

(Casandra ia rochia şi o bagǎ în valizǎ, însǎ Mercedesa se uitǎ dupǎ ea)

ALEX : Aveţi biletul la voi ?

STELICǍ : Da

ALEX : Şi ce scrie pe biletul vostru ? La ce cabanǎ trebuia sǎ intraţi ?

(Stelicǎ scoate biletul, dar pentru cǎ nu ştie sǎ citeascǎ se uitǎ la bilet)

MERCEDESA : Citeşte mǎ o datǎ, ce te doare gura ? (Stelicǎ nu rǎspunde) Mǎ ! N-auzi ? Stelicǎǎǎ, vorbeşte (Stelicǎ tace şi Mercedesa îl zguduie şi începe a plânge) O muţit omu meu, vǎleu, ce mǎ fac Doamne ? (Mercedesa plânge puternic şi de data asta Stelicǎ rǎspunde)

STELICǍ : Fǎ … eu defapt nu ştiu sǎ citesc! (Mercedesa se opreşte din plâns)

MERCEDESA : Ce zisǎşi mǎ ?

STELICǍ : Nu ştiu sǎ citesc

MERCEDESA : Şi râdeai de mine animalule (Mercedesa îi dǎ o palmǎ lui Stelicǎ)

CASANDRA : Ne lǎsaţi sǎ ne uitǎm noi la biletul vostru sǎ citim ?

MERCEDESA : Fǎ, iar te bagi ?

STELICǍ : Ia biletul (Stelicǎ îi dǎ biletul lui Alex)

ALEX : (Citeşte biletul şi constatǎ cu uimire cǎ are aceeaşi adresǎ cu adresa de pe biletul lor) Casandra, ǎştia au aceeaşi adresǎ ca şi noi!

CASANDRA : Nuuuuuu ! Nu se poate ! Trebuie sǎ plece cineva ! Ori noi, ori voi !

MERCEDESA : Ha?! S-o crezi tu cǎ noi plecǎm ! Poate pleci tu fǎ !

STELICǍ : Gata fǎ. Opreşte-te! Ce te tot iei de fata asta ?

MERCEDESA : Tu sǎ nu te bagi, Stelicǎ!

ALEX : Pǎi, cum facem, cǎ nu putem sta toţi în aceeaşi camerǎ !

MERCEDESA : Ei nu. Eti na cǎ eu pot sta aici . Eu stau pe pat (Mercedesa se urcǎ în pat)

STELICǍ : Şi eu pot sǎ-mi fac un pat, aici jos! (Stelicǎ se întinde pe jos)

CASANDRA : Iubitule, eu nu pot sta aici cu nebunii aştia ! O  sǎ murim aici! Tu nu vezi, ǎştia doi nu sunt întregi la minte! (Casandra începe sǎ plângǎ)

STELICǍ : Bǎ, nu poţi sǎ-i opreşti robinetul lu’ asta ?

MERCEDESA : Tu , gata, ho … cǎ murim dracu’, înecaţi aici !

ALEX : Gata iubito! O sǎ rezolvǎm noi într-un fel problema. Haideţi la masǎ ca sǎ putem discuta civilizat, cǎ se întunecǎ repede, şi sǎ vedem cum rezolvǎm încurcǎtura. (Alex îi trage scaunul soţiei sale)

MERCEDESA : Vezi bǎ ?! Cum se face cu o doamnǎ ? Ia trage-mi şi mie scaunul! Hai repede ! (Stelicǎ îi trage scaunul Mercedesei, însǎ îl trage aşa încât soţia sa sǎ cadǎ) Aoleu! Ai grijǎ prǎpǎditule !

STELICǍ : Gata fǎ, tu ai uitat de glumǎ ?

ALEX : Poate reuşesc sǎ dau un telefon proprietarului cabanei, sǎ ne explice ce se întâmplǎ . (Alex nu prinde semnal la telefon, şi se plimbǎ prin încapere cu scopul de a prinde semnal) Nu prind semnal  ! (Mercedesa îi observǎ telefonul, însǎ pentru ea este prima datǎ când vede aşa ceva)

MERCEDESA : Auzi bǎiete, ce ţii tu în mânǎ ?

ALEX : Celular. Telefon celular.

MERCEDESA : Da n-are fir ?

ALEX : Nu are

MERCEDESA : Auzi Stelicǎ, sǎ-mi cumperi şi mie un ciuciular din ǎla! Ce, eu nu pot avea, sǎ moarǎ toţi duşmanii de ciudǎ ! (Stelicǎ, Alex şi Casandra încep a râde) De ce râdeţi mǎ ?

STELICǍ : Ciuciular fǎ ? (Stelicǎ râde)

MERCEDSA : Da bǎ incultule, ciuciular. (Din nou cei trei încet a râde) Bǎ nebunilor, aţi suflat în pungǎ de nu vǎ puteţi opri ? Sǎ fiu a dracului dǎcǎ nu mǎ sui pe voi şi vǎ zgârâi .

ALEX : Doamnǎ, se zice celular. Ce-lu-lar! (Alex râde uşor)

MERCEDESA : Auzi, m-o fǎcut doamnǎ! Nu cum mǎ faci tu Stelicǎ!

ALEX : Gata cu scandalul. Trebuie sǎ vedem ce facem. Cum patronul cabanei nu rǎspunde trebuie sǎ vedem cum rezolvǎm!

SCENA 5

(În timp ce cei patru discutǎ, dinspre uşǎ se aud vocile d-nei Popescu şi d-nului Popescu . Uşa se blocheazǎ dar nimeni nu îşi dǎ seama)

D-NA POPESCU : Auzi dragǎ, ce tupeu pe ei sǎ îmi spunǎ cǎ am greşit rǎspunsul la acea problemǎ de matematicǎ! Cum este posibil ca aşa ceva sǎ se întample în zilele noastre ? Ei cred cǎ am abosolvit Facultatea de Matematicǎ numai pentru cǎ nu am ce face ? Nu domnule, abia aştept sǎ ma relaxez la cabanǎ (D-na Popescu intrǎ în scenǎ şi rǎmâne nemişcatǎ când îi vede pe cei patru)

D-NUL POPESCU : Lasǎ dragǎ, a fost o eroare. Sunt sigur cǎ totul se va rezolva ! (D-nul Popescu intrǎ în scenǎ)

CASANDRA : (Vǎzându-i pe cei doi) Alo, alo, dar ce îi cu voi aici ?

D-NUL POPESCU : Stimatǎ doamnǎ, scuzaţi-ne, dar aceasta este cabana pe care noi am închiriat-o !

ALEX : Aşa ceva nu e posibil !

D-NA POPESCU : Ce nu e posibil stimate domn ?

ALEX : Pǎi şi noi avem aceeaşi cabanǎ !

MERCEDESA : Şi noi la fel cucoanǎ !

D-NUL POPESCU : Cum ?

ALEX : Da, se pare cǎ a fost o greşealǎ de computer, şi pe biletele noastre avem acceaşi adresǎ.

STELICǍ : Sǎ ştiţi cǎ noi de aici nu plecǎm !

MERCEDESA : Da! Dacǎ vreţi plecaţi voi !

D-NA POPESCU : Dar, afarǎ deja e întuneric! Cum vreţi ca noi sǎ plecǎm ?

MERCEDESA : Eti na ce sǎ zic !

CASANDRA : Eu zic sǎ votǎm ! Doi dintre noi vor trebui sǎ plece acum!

ALEX : Da! Aici nu vom încǎpea sǎ dormim toţi ! Casandra are dreptate! Trebuie sǎ votǎm !

D-NUL POPESCU : Şi cum facem, pe cine sǎ votǎm ?

CASANDRA : Eu zic sǎ plece sǎlbaticii ǎia ! (Aratǎ cu mâna spre Mercedesa şi Stelicǎ)

MERCEDESA : Tu, eu vǎd cǎ ţie îţi place sǎ mǎnânci bǎtaie!  Tare eşti de proastǎ! Lasǎ ce vedem tu cine o sǎ iasǎ din cabanǎ ! (Meredesa o apucǎ de mânǎ pe Casandra şi începe sǎ o tragǎ spre uşǎ) Stelicǎ, nu te mai uita la mine şi treci şi ajutǎ-mǎ !

STELICǍ : Acuma vin fǎ ! (Stelicǎ vine lângǎ Mercedesa şi o apucǎ pe Casandra de picioare, şi cei doi se aproprie cu Casandra de uşǎ)

ALEX : Mǎ fraţilor, voi iar aţi luat-o razna ?

STELICǍ : Ce vrei ? Nu vezi cǎ tuta asta care îţi e soţie consumǎ oxigenul degeabǎ ?

MERCEDESA : Hai tu, gata ? Ai amuţit ? (Începe sǎ râdǎ)

D-NA POPESCU : Oameni buni, vǎ rog frumos, liniştiţi-vǎ! Aşa nu vom rezolva nimic.

MERCEDESA : Tu mai bine taci! Dacǎ nu pǎţeşti la fel! Ai grijǎ fǎ! Stelicǎ, du-te şi deschide uşa! (Stelicǎ o lasǎ pe Casandra şi se duce la uşǎ. Dispare din scenǎ dar i se aude vocea)

STELICǍ : Fǎ, uşa nu se deschide ! (Se aşterne o linişte profundǎ) S-o blocat .

CASANDRA : (De pe jos) Ce?

ALEX : (Se duce sǎ verifice uşa , şi dispare de pe scenǎ, dar i se aude vocea) Iubito, ǎsta nu glumeşte!

CASANDRA : Nuuuuuu ! Doamne, tu chiar m-ai uitat ? De ce mǎ laşi sǎ mor aici? Mǎcar de aş fi fǎrǎ ţiganii ǎştia (Casandra plânge dar se opreşte repede)

D-NUL POPESCU : Şi ce ne facem ?

(Toţi se ridicǎ şi îşi cautǎ câte un loc unde sǎ stea . Porneşte melodia   Michael Jackson – Earth song . Toţi sunt trişti)

SCENA 6 – SCENĂ ADIŢIONALĂ

(Casandrei îi sună şi ei telefonul, fapt ce sbulberă liniştea din scenă)

MERCEDESA : Auzi fă, îţi sună ciuciularul ! Nu răspunzi azi la el? Aştepţi ziua de mâine sau cea de pe lumea cealaltă ?

CASANDRA : Acum, acum ! (Casandra răspunde la telefon) Alo, da, înţeleg. Voi face tot posibilul să ajung acasă şi să fie totul gata pentru spectacol. Mulţumesc, mulţumesc mult !  Uraaaaaa , sunt vedetă, sunt vedetă (Casandra este în extaz) sunt vedetă lume!  Trebuie neapărat să mă pregătesc pentru show, va fi unul incendiar şi ai să vezi pisi că vei fi mândru de mine, Alex! Da ştiu, te voi face impresarul meu! Nuuuuuuu!

ALEX : Casandra, revinoţi femeie ! Ce mai ai de data asta ?

CASANDRA : Nu se poate aşa ceva ! Am omis un lucru vital în show-ul meu.

ALEX : Care dragă ?

CASANDRA : Of, să vede că nu ai în sânge lumea showbiz-ului aşa cum o am eu, pisi !

STELICĂ : Hai, laudă-te !

CASANDRA : Ia, vezi că nu ştii cu cine vorbeşti, mă !

ALEX : Casandra, te rog, opreşte-te !

CASANDRA : Ai dreptate, honey, mă duc să mă odihnesc. De mâine trebe să îmi caut 3 dansatoare şi să repet coregrafie pe care o am de 1 an de când visez să devin o stea !

MERCEDESA : (Ţipând din toţi plămânii) Stelicăăă, vreau să fiu şi eu la tiliviziune !

STELICĂ : Gata fă, nu mai rage aşa că scoli şi morţii, poate vine măta după noi, că vezi atunci ce omor îţi iei!

MERCEDESA : Ei na, ce să spun ! Că şi aşa îmi este dor de muma, mai vorbesc cu ea! Ce – nu am voie sau ce ?

STELICĂ : Glumeam fă, văd că nu mai judeci limpede .

MERCEDESA : Mă, tu mă crezi proastă ?

STELICĂ : Da.

MERCEDESA : Ce-ai zis, mă ?

STELICĂ : Glumeam, fă .

MERCEDESA : Eti na ce să zic, mă, pupa-te-ar moartea!

STELICĂ : Fă, poate te duc pe lumea cealaltă, ce zici ? Şi e şi gratis şi bonus, o vezi şi pe măta! (Mercedesa se aşează pe jos şi începe să bocească , iar Stelică dă se uită la ea) Fă, dacă nu taci, te leg !

MERCEDESA : Bine , tac ! (Bucuroasă)

STELICĂ : Fă, dacă te fac dansatoare, taci?

MERCEDESA : Ita, gata,tac. Şi aşa voi putea să apar la tilivizor cu rochiţa . Fă, dă-mi rochiţa !

CASANDRA : Nu îţi dau nimic ! (Directă)

MERCEDESA : Lasă, că nu am nevoie de rochiţa ta ! O să fiu dansatoare !

STELICĂ : Dar măcar ştii unde trebuie să o să dansezi ?

MERCEDESA : Unde ?

STELICĂ : La Bucureşti fă !

MERCEDESA : La Bucareşti ?

CASANDRA : Bucareşti, auzi, honey, dacă-i proastă ! (Râzând)

MERCEDESA : Vai de mine ! O să fiu din aia Stelică, cum dracu’ îi zice ? Da, gată, mi-am amintit, videată !

STELICĂ : Ce o să fii fă?

ALEX : Cum doamnă?

MERCEDESA : (Sigură pe ea) Videată , inculţilor ! O să fiu videată la tiliviziune la Bucareşti! O să crape şatra de ciudă că eu sunt videată de tiliviziune la Bucareşti!

STELICĂ : Tare eşti proastă fă, parcă era mai deşteaptă măta aia care te-a făcut decât eşti tu ! Bucareşti se zice fă ?

MERCEDESA : Da ! Bucareşti! Videată la tiliviziunea di la Bucareşti !

STELICĂ : Bucureşti, fă!

MERCEDESA : Eti na , ce să zic, eşti mai deştept decât mine!

STELICĂ : Să ştii că îs ! Fă, dar cu copchii ce facem ? Îi lăsăm să moară de foame ?

MERCEDESA : (Nepăsătoare) Lasă că nu mor ăştia ! Or mânca ei ceva ! Acuma, lasă ! Merg la Bucareşti! Videată la Bucareşti, să moară toate de ciudă că Mercedesa e videată de tiliviziune ! Merg la Bucareşti, la Bucureşti , lume !

CASANDRA : Gata cu vorbăria că eu am de repetat! Honey, tu vei fi prezentatorul! Şi voi , restul, veţi fi spectatorii, ca să fie cât mai real. Eu mă voi duce mai în spate ca să pare un platou.

MERCEDESA : Bine fă, măcar să mă obijnuiesc şi eu!

ALEX : Bine.

CASANDRA : Începi azi?

ALEX : Bună seara doamnelor şi domnilor şi vă urez bun venit la o seară de sâmbătă fenomenală plină de muzică de calitate iar la noi sunt invitate numai vedete adevărate, întrucât suntem la … ‘’ Vedete adevărate ‘’. În seara asta vom  avea invitată o fată extraordinară, care cântă angelic şi arată ca atare !

MERCEDESA : (Entuziasmată) Uraaaaa! Hai băiete, bagă ceva de calitate !

ALEX : Văd că publicul nostrum din această seară este nerăbdător! Vă rog primiţi-o călduros de pe invitatea noastră din această seară : unica, nemaipomenită şi talentata Casandra !

( Casandra apare în scenă care salută pe toată lumea .)

CASANDRA : Bună pisi! (Făcând pe vedeta)

ALEX : Casandra, arăţi minunat!

CASANDRA : Mulţumesc, honey! Mă bucur că m-ai invitat !

ALEX : Şi în această seară am auzit că ne vei prezenta noul tău single ‘’When I grow up ‘’

CASANDRA : Da pisi, melodia a fost scirsă de mine şi sunt chiar mândră de rezultat !

ALEX: Şi eu , dar şi publicul abia aşteaptă să te audă. Nu-i aşa ?

MERCEDESA : Cântă, fă !

ALEX : Întrucât nici publicul nu mai are răbdare să te audă, Casandra te invit să ne cânţi !

CASANDRA : Bine pisi, însă înainte  de a cânta vreau să le chem pe dansoatoarele mele în scenă întrucât ele fac parte din show-ul meu şi sper să vă placă şi în curând vă voi chema la lansarea noului mei album !

ALEX : Bine Casandra ! Şi acum , noul hit ‘’ When I grow up ‘’

CASANDRA : Pune CD-ul să cânte!

ALEX : Aaaa, da!

MERCEDESA : Stelică, mă duc şi eu să dansez !

STELICĂ : Fă, tu stai aici ! (Încercând să o oprească)

MERCEDESA : Ei da ! Eu mă duc !Şi tu să taci că habar nu ai despre ce e vorba !

STELICĂ : Fă, eşti proastă de bubui !

MERCEDESA : Ai tăcut ? (Ameninţându-l)

( Melodia începe să cânte . În timpul dsansului Casandra se împiedecă. La mijlocul melodiei, Mercedesa se ridică de pe scaun şi se duce să danseze şi ea. Casandra ţipă şi totul se opreşte)

CASANDRA : Tu ce cauţi aici lângă mine ?

MERCEDESA : Dansez, fă, nu vezi ?

CASANDRA : Dansezi, dansezi pentru cine ? Tu nu ştii că numai vocalista dansează, cântă şi stă în faţă !

MERCEDESA : Dansez pentru mă-ta, fă ! E bine ? (Tupeistă)

CASANDRA : Lasă că vezi tu ! (Furioasă)

ALEX : (Încercând să aplaneze conflictul) Casandra, gata ! Cel mai bine e sa ne culcăm.

STELICĂ : Da, Mercedeso, încetează !

SCENA 5

MERCEDESA : Eu zic să ne culcăm, poate am exagerat şi eu …

STELICǍ : Mercedeso, are dreptate, fă!

CASANDRA : În sfâtşit ai zis şi tu ceva bun.

ALEX : Casandra, gata!

D-NA POPESCU : Şi cum vom dormi ?

( Casandra şi Alex se urcǎ în pat, soţii Popescu îşi fac patul din scaune, iar Mercedesa şi Stelicǎ se uitǎ miraţi la ei .)

STELICǍ : Da bine mǎ! Soţia mea e cea care vine cu ideea sǎ ne culcǎm, şi noi unde dormim ?

MERCEDESA : Lasǎ bǎrbate, lasǎ-i sǎ stea ei , noi vedem cum facem!

(Mercedesa şi Stelicǎ îşi aşeazǎ cearceaful cu haine, se spijinǎ unul de altul şi adorm. Este linişte.)

ACTUL II

SCENA 1

(Toatǎ lumea doarme, dar dintr-o datǎ începe o furtunǎ . Se aud tunete şi fulgere timp de 20-30 de secunde, dupǎ care se aude un râs puternic. Mercedesa tresare.)

MERCEDESA : Stelicǎ, tu faci aşa de parcǎ ai avea pe dracu’ ?

Râsul diabolic încǎ se aud )

MERCEDESA : Stelicǎ, trezeşte-te! Cred cǎ e cineva aici! (Se trezesc şi ceilalţi)

CASANDRA : ( Speriatǎ ) Iubitule, ce se aude ?(Alex o ţine strâns în braţe)

ALEX : Nu ştiu !

(Râsul diabolic se aude din nou)

CASANDRA : (Ţipând) Ce naiba se întâmplǎ aici ? Doamne te rog ajutǎ-ne! O sǎ murim ! (Plânge)

MERCEDESA : Aoleo, ce ne facem ?(Începe şi ea sǎ plângǎ) O sǎ murim Stelicǎ!

STELICǍ : Taci fǎ! Trebuie sǎ facem ceva !

ALEX : Da! Trebuie! Dar ce ?

D-NUL POPESCU : Pǎi, sǎ încercǎm sǎ ieşin de aici, şi sǎ cerem ajutor ! Sǎ facem o gaurǎ în perete !

STELICǍ : Ştii cǎ are dreptate !

(Cei trei se ridicǎ şi se apropie unul de altul)

CASANDRA : Honey, nu mǎ lǎsa cu asta !(Casandra începe sǎ plângǎ)

MERCEDESA : Stelicǎ , ai grijǎ mǎ, nu mǎ lǎsa vaduvǎ (Mercedesa plânge)

STELICǍ : Fǎ taci cǎ o încasezi !

(Cele trei femei se pun pe canapea şi stau una lângǎ alta , Mercedesa şi Casandra stând îmbrǎţişate )

ALEX : Iubito (O ridicǎ pe Casandra şi o ţine de mâini) Iubito, vreau sǎ ştii cǎ te iubesc, chiar dacǎ e posibil sǎ nu mǎ mai întorc viu ! (Casandra plânge şi mai tare)

CASANDRA : Cum … sǎ … nu … te … întorci … viu … ? Alex nu mǎ lǎsa ! (Casandra se pune în genunchi şi se ţine de picioarele lui Alex) Nu mǎ lǎsa, te rog ! (Plângând)

ALEX : Casandra, te rog ! (Alex se întristeazǎ, chiar şi suspinǎ . Reuşeşte sǎ o punǎ pe Casandra înapoi pe canapea. Alex se duce lângǎ ceilalţi doi) Nu mai pot ! Care e urmǎtorul ? (Alex suspinǎ)

STELICǍ : Mǎ duc eu ! (Stelicǎ se apropie de canapea şi o mângâie pe cap pe Mercedesa) Mercedeso, fǎ , sǎ ai grijǎ de copii dacǎ eu nu mǎ mai întorc .

MERCEDESA : Stelicǎǎǎ ! Cum sǎ nu te întorci ? Avem copii acasǎ, nu pot sǎ-i cresc singurǎ! Vǎleu Stelicǎ, cine ma pus sǎ vreau în vacanţǎ ? Vǎleu mamǎ, dacǎ ma auzi, ti rog dǎ-mi un semn fǎ, şi dacǎ Stelicǎ nu se întoarce, te rog ia-mǎ cu tine sub pǎmânt. Eu fǎrǎ el nu vreau sǎ trǎiesc ! (Stelicǎ o mai mângâie o datǎ şi pleacǎ de lângǎ ea. Mercedesa se aşeazǎ pe canapea)

D-NUL POPESCU : Elena, şi eu trebuie sǎ plec !

D-NA POPESCU : Ioane, te rog ai grijǎ de tine, şi … în cazul în care nu te mai întorci, sǎ ştii cǎ mereu te-am iubit ! (D-na Popescu începe sǎ tremure şi izbucneşte în plâns . D-nul Popescu o sǎrutǎ pe frunte)

ALEX : Noi vom încerca sǎ ieşim, apoi vom bloca uşa ca sǎ fiţi în siguranţa ! (Cele trei femei încep sǎ boceascǎ. Cei trei bǎrbaţi pǎrǎsesc scena, şi rǎmân doar cele trei femei pe canapea)

SCENA 2

MERCEDESA :  Vǎleu, omul meu, de ce Doamne se întâmple astǎ ? Ce am fǎcut greşit ? Eeee … am mai furat, am minţit, dar am fǎcut asta pentru cǎ era nevoie !

CASANDRA : Gata Mercedesa . (Casandra o ia in braţe pe Mercedesa)Totul va fi bine , şi o sǎ ieşim vii de aici !

D-NA POPESCU : Da, aveţi încredere în Dumnezeu şi vom ieşi de aici !

(Se face liniste timp de 10-20 de secunde, apoi Casandra începe sǎ ţipe)

CASANDRA : De ce ne pǎcǎlim singure ! Nu o sǎ ieşim de aici ! Mǎ duc dupǎ Alex şi mai bine murim împreunǎ ! (Casandra vrea sǎ iasǎ de pe scenǎ)

MERCEDESA : Fǎ Casandro, undi pleci , vrei sǎ mori ?

(Sunetul înfricoşǎtor se aude din nou şi femeile rǎmân împietrite . Dupǎ ce râsul se opreşte cei trei bǎrbaţi se reîntorc pe scenǎ)

SCENA 3

(Femeile se duc fiecare la bǎrbatul ei)

ALEX : Am fǎcut o gaurǎ, însǎ ciudǎţenia care râde stǎ acolo, şi nu putem ieşi, sper sǎ nu intre la noi .

STELICǍ : Acuma, sigur vom muri!

D-NUL POPESCU : Nu mai avem scǎpare !

(Femeile stau nemişcate când aud cuvintele rostite de soţii lor, şi când realizeazǎ pericolul în care se aflǎ încep sǎ plângǎ puternic)

MERCEDESA : Nu vreau sǎ mor !

CASANDRA : Vreau la mǎmica !

D-NA POPESCU : Voi muri ! (Rǎmâne nemişcatǎ)

(Fiecare bǎrbat îşi ia nevasta în braţe şi le consoleazǎ . Panica pune stǎpânire pe toţi)

MERCEDESA : Gata, acum este sfârşitul nostru !

CASANDRA : Mǎmica mea !

STELICǍ : Doamne Dumnezeule !

ALEX : Casandra gata !

D-NA POPESCU : Voi muri !

D-NUL POPESCU : Elena, revino-ţi ! Elena ! (D-nul Popescu o zguduie pe D-na Popescu)

D-NA POPESCU : Voi muri !

D-NUL POPESCU : Elenaaaaaaaaaaa!

CASANDRA : Mǎmicoooo !

MERCEDESA : Stelicǎǎǎ !

SCENA 4

(În agitaţia din cabanǎ, începe sǎ cânte melodia Michale Jackson – Will you be there . Se face linişte.Pe rând intrǎ trei îngeri)

ÎNGERUL 1 : Nu vǎ faceţi griji .

ÎNGERUL 2 : Totul va fi bine .

ÎNGERUL 3 : Pentru cǎ noi suntem cu voi .

MERCEDESA : Stelicǎ, am murit ?

ÎNGERUL 1 : Nu Mercedesa .

ÎNGERUL 2 : Trǎieşti .

ÎNGERUL 3 : Totul este real .

STELICǍ : Fǎ ce se întâmplǎ ? Oare vrea mǎta se ne ia la ea ?

ÎNGERUL 1 : Nu. Mama soţiei dumneavoastrǎ .

ÎNGERUL 2 : Vǎ transmite cǎ vǎ iubeşte pe toţi.

ÎNGERUL 3 : Şi cǎ vǎ aşteaptǎ la ea, dar nu acum .

CASANDRA : Alex, am ajuns în rai ?

ALEX : Nu ştiu iubito !

ÎNGERUL 1 : În rai nu aţi ajuns .

ÎNGERUL 2 : Casandra, stai liniştitǎ .

ÎNGERUL 3 : Noi suntem îngerii voştri .

ÎNGERUL 1 : Noi suntem aici ca sǎ vǎ protejǎm .

ÎNGERUL 2 : Şi vǎ ajutǎm sǎ treceţi peste aceastǎ

ÎNGERUL 3 : Fǎpturǎ diabolicǎ .

D-NA POPESCU : Ioane, mie mi se face rǎu . (D-na Popescu leşinǎ)

D-NUL POPESCU : Elena revino-ţi !

ÎNGERUL 1 : Doamnǎ, vǎ rog sǎ vǎ reveniţi.

ÎNGERUL 2 : Nu trebuie sǎ vǎ fie fricǎ de noi .

ÎNGERUL 3 : Noi vom învinge bestia .

(D-na Popescu îşi revine)

ÎNGERUL 1 : Voi o sǎ supravieţuiţi.

ÎNGERUL 2 : Totul va fi bine .

ÎNGERUL 3 : Vǎ vom ruga însǎ urmǎtorul lucru

ÎNGERUL 1 : Pentru ca noi sǎ ucidem bestia

ÎNGERUL 2 : Voi veţi sta aici şi nu trebuie sǎ

ÎNGERUL 3 : Veniţi sǎ vedeţi  sǎ vedeţi bestia

ÎNGERUL 1: Întrucât veţi fi

ÎNGERUL 2 : Blestemaţi pe viaţǎ .

ÎNGERUL 3 : Aţi înţeles ?

MERCEDESA : Sunteţi salvarea noastrǎ ! (Mercedesa se pune în genunchi)

STELICǍ : Mulţumesc Doamne cǎ ni i-ai trimis . (Stelicǎ se pune şi el în genunchi)

CASANDRA : Daaaaa. Nu ne vom mişca de aici. (Casandra se pune în genunchi)

ALEX : Doamne, ne-ai ascultat rugile .(Se pune în genunchi)

D-NUL POPESCU : Vǎ rog sǎ o iertaţi pe Elena, ea este mai fricoasǎ .

ÎNGERUL 1: E bine.

ÎNGERUL 2 : Mulţumim pentru întelegere.

ÎNGERUL 3 : Şi staţi liniştiţi.

ÎNGERUL 1 : Noi plecǎm .

ÎNGERUL 2 : Şi vǎ dorim sǎnǎtate şi

ÎNGERUL 3 : Sǎ aveţi grijǎ de voi !

(Toţi se pun în genunchi şi încep sǎ facǎ mǎtǎnii şi cruci . Îngerii ies din scenǎ şi melodia Will you be there începe din nou timp de 30-40 de secunde)

SCENA 5

MERCEDESA : Bǎrbate, trǎim !

STELICǍ : Da fǎ!

CASANDRA : În sfârşit o sǎ o vǎd pe mǎmica !

ALEX : Mulţumesc lui Dumnezeu cǎ am trecut peste tot !

D-NUL POPESCU : Elena, gata, pericolul a trecut , suntem în siguranţǎ!

D-NA POPESCU : (Încǎ în stare de şoc) Ioane, trǎim ?

D-NUL POPESCU : Da !

MERCEDESA : Eu vreau un singur lucru : sǎ mǎ duc acasǎ !

ALEX : Da, cred cǎ toatǎ lumea vrea sǎ plece din acest loc, dar sunt sigur cǎ niciunul dintre noi nu va uita ceea ce ni s-a întâmplat aici.

STELICǍ : Ai dreptate, întâmplarea asta ne va uni pe vecie !

CASANDRA : Da, şi faptul cǎ suntem vii meritǎ sǎrbǎtorit !

ALEX : Sunt de acord cu tine Casandra, adu şampania şi nişte pahare !

D-NUL POPESCU : Nu cred cǎ Elena se simte bine ! Elena, eşti bine !

D-NA POPESCU : Ioane, traiesc …

D-NUL POPESCU : Da, şi pentru asta noi vrem sǎ sǎrbǎtorim .

D-NA POPESCU : Trǎiesc …

D-NUL POPESCU : Da dragǎ, şi vom merge acasǎ …

D-NA POPESCU : Trǎiesc …

D-NUL POPESCU : Îmi pare rǎu cǎ nu mai pot sta, dar noi trebuie sǎ plecǎm, Elena nu se simte deloc bine, e încǎ în stare de şoc.

D-NA POPESCU : Trǎiesc, trǎiesc, trǎiesc …

(D-na Popescu repetǎ într-una ‘’trǎiesc’’ în timp ce ei ies din scena. D-nul Popescu ia şi valiza dupǎ el şi o ţine pe d-na Popescu de braţ )

SCENA 6

MERCEDESA : O dat strechea în asta! (Începe sǎ râdǎ)

STELICǍ : Fǎ, nu e de râs, dacǎ ai pǎţi şi tu aşa ?

MERCEDESA : Eti na ce sǎ zic!

CASANDRA : Atunci vom ciocni doar noi patru.

ALEX : Da. Sǎ ciocnim pentru faptul cǎ suntem vii !

MERCEDESA : Vrei sǎ bem iar ca în filme ?

STELICǍ : Hai fǎ, poate de data asta ai învǎţat ! (Mercedesa iar rǎstoarnǎ paharul pe Stelicǎ şi începe sǎ râdǎ) Fǎ, vǎd cǎ eşti proastǎ tare !

(Cei patru îşi terminǎ de bǎut şampania)

ALEX : Casandra, cred cǎ e timpul sǎ plecǎ, începe sǎ rǎsarǎ soarele, şi sǎ ajungem sǎ luǎm trenul de la ora 5:30.

CASANDRA : Da honey, dar stai câteva minute sǎ ma duc sǎ mǎ machiez.

ALEX : Of, dar te-ai machiat o datǎ ! Acum iar ?

CASANDRA : Dar ce vrei dragǎ ? Sǎ mǎ duc acasǎ menachiatǎ ? Poate nu mǎ mai recunoaşte mǎmica !

ALEX : Of Casandra, bine, du-te şi te machiazǎ ! Eu mǎ duc sǎ vǎd cum este afarǎ ! Mǎ întorc în câteva minute !

CASANDRA : Bine honey, o sǎ mǎ grǎbesc ! (Casandra iese din scenǎ şi atunci iese şi Alex)

SCENA 7

(Mercedesa şi Stelicǎ rǎmân singuri pe scenǎ)

MERCEDESA : Stelicǎ, ştii cǎ mi-a plǎcut rochia aia ?

STELICǍ : Fǎ, sǎ nu te punǎ dracu’ sǎ …

MERCEDESA : Ce mǎ, vreau şi eu un suvenir pentru mine !

STELICǍ : Tu, sǎ nu cauţi în valizǎ …

MERCEDESA : Tu sǎ taci Stelicǎ ! (Mercedesa se duce la valiza Casandrei şi cautǎ dupǎ rochia pe care a luat-o pe ea la început) Gata . Am gasit-o !

STELICǍ : Tu Mercedeso, tu chiar nu te saturi ?

MERCEDESA : Lasǎ, proasta nu o sǎ vadǎ cǎ îi lipseşte !

(Mercedesa îşi bagǎ rochia sub fusta)

STELICǍ : (Râde) De asta de iubesc fǎ !

SCENA 8

(Reintrǎ Alex)

ALEX : Casandra, pentru Dumnezeu, eşti gata ?

CASANDRA : Acuma, 1 minut şi gata .! (Intrǎ Casandra) Gata, putem pleca ! Dar nu, stai, trebuie sǎ-mi iau rǎmǎ bun de la noii noştri prieteni .(Se duce la Mercedesa şi o ia în braţe şi o pupǎ pe obraz, la fel şi lui Stlelicǎ)

CASANDRA : Asta e ! Sper ca în viitor sǎ ne putem vedea ! Haide Alex !

ALEX : La revedere !

MERCEDESA : Pa fǎ, şi mulţumesc !

CASANDRA : Mulţumesc pentru ce  ?

MERCEDESA : Lasǎ, nu conteazǎ !

CASANDRA : La revedere !

(Casandra şi Alex pǎrǎsesc scena)

MERCEDESA : Ţi-am zis cǎ e proastǎ si nu îşi dǎ seama cǎ i-am luat rochia ! (Mercedesa rǎde)

STELICǍ : Eşti deşteaptǎ fǎ! Acuma hai acasǎ ! Ne aşteaptǎ copchiii ! (Stelicǎ îşi ia cearceaful în spate şi o ia pe Mercedesa de gât, şi amândoi pǎrǎsesc scena)

SFÂRŞIT

Our Life

PERSONAJE :

Jessica – sora lui Thomas

Thomas – fratele Jessicăi

Martha – mama Jessicăi şi a lui Thomas

D-şoara Lulu – profesoara Jessicăi şi a lui Thomas

Mark – prietenul Jessicăi

Grig – tatăl Jessicăi şi al lui Thomas

Ashley – prietena Jessicăi

D-şoara Smith – femeie în vârsta, nemăritată de 60-70 de ani

ACTUL I

SCENA 1

( O sufragerie de bloc simplu mobilată : o canapea, două fotolii, o măsuţă, două scaune, o bibliotecă. Martha stă pe canapea şi se gândeşte la viitorul copiilor ei şi vorbeşte cu voce tare.)

MARTHA : Nu, fiica mea nu va fi cântăreaţă ! Cum să fie cântăreaţă ?! Ea nu ştie să cânte ! Ce o fi şi în mintea fetei ăsteia ! De când l-a cunoscut pe Mark, golanul ăla, fata mea nu mai este normală ! ( Stă şi se gândeşte ) Nici înainte nu era normală dar nici chiar aşa ! Şi Thomas, se crede rapper ! Doamne ce familie ! Aşa nu se mai poate ! Griiiiig ! Vino aici, avem de discutat serios !

GRIG : Da Martha . Ce s-a întâmplat ?

MARTHA : Grig dragă, este vorba despre copii noştri, scumpii noştri copii, pe care, şi dacă i-am fi luat de la casa de copii, nu ar fi aşa !

GRIG : Nu înţeleg ce vrei să spui ?

MARTHA : O să îţi explic ! Ai fost atent la Jessica ? Ai văzut ce vrea ea să devină după ce termină liceul ?

GRIG : Nu .

MARTHA : Cântăreaţă !

GRIG : Da Doamne fereşte !

MARTHA : Şi asta nu este tot ! Fiul tău, Thomas, mai nou se crede rapper, şi vorbeşte şi în rime câteodată. Te sperii ! Şi normal, tu habar nu ai de ceea ce se întamplă că eşti plecat la fabrică câte 3 săptămâni şi stai acasă 2 zile !

GRIG : Martha, ştii că fac tot posibilul ca tu şi copii să trăiţi decent ! Chiar nu am ce face. Asta e slujba mea.

MARTHA : Ai dreptate. Dacă nu aveai tu slujba asta acum am fi dormit în parc . O să mă descurc, dar te rog, vorbeşte şi tu cu copiii. Poate le mai intră minţile în cap.

GRIG : Da ! Şi voi face asta chiar acum ! Jessicaaaaaaa !

MARTHA : Thomaaaaaas !

( În scenă îşi fac apariţia cei doi adolescenţi. Jessica are un tub de spray pe care îl crede microfon iar Thomas intră vorbind la telefon.)

THOMAS : Hey man, lasă că te sun eu mai târziu, trebuie să vorbesc cu tata şi mama. Iar au chef de şedinţe de familie. Hai baftă. Peace man !

JESSICSA : ( Cântând ) When I grow up I wanna be famous … . Da scumpii şi dragii noştri părinţi. Am auzit că ne-aţi strigat .

THOMAS : Yeah, what’s up guys ?

MARTHA : Poftim, uită-te cu ochii tăi. O să îi ţii minte tot timpul în cele trei săptămâni. Specimene ca ai noştri nu mai are nimeni.

JESSICA : Mămico, eu nu sunt specimen, eu sunt un star ! ( Începe să se învârte )Voi cuceri lumea cu vocea mea ! Lumea este la picioarele mele !( Se urcă pe masă ) Bună seara Bucureşti !!!

GRIG : Măi fată ? Ce e cu tine ? Ce ai ? ( Jessica se opreşte brusc ) Eu voi pleca din nou pentru trei săptămâni. Vreau ca voi să o ascultaţi pe mama voastră care se chinuie să aibă grijă de voi, şi voi vă comportaţi ciudat. Tu te crezi cântăreaţă, iar fractu’ rapper !

THOMAS : Hey dude, las-o mai moale. Eu nu mă cred rapper, chiar sunt un rapper ! ( Thomas primeşte o palmă de la tatăl său)

JESSICA : Dar ce am făcut rău tăticule ?Astea sunt visele noastre şi noi ni le vom urma !

GRIG : Aşa ceva nu se va intâmpla niciodată şi îţi ( Jessica intervine brusc )

JESSICA : Dar tata eu ( Întrerupe Grig )

GRIG : ( Ţipând ) Gata am terminat discuţia ! Punct!

JESSICA : ( Plângând, iese din scenă, dar bombăne ) Ce, cine vă credeţi să îmi impuneţi voi mie ceva, lasă ca vă arăt eu vouă când voi străluci pe scena şi o să am toată lumea la picioare …

GRIG : Să nu comentezi nesimţito ! Mai ai şi tupeu !

THOMAS : Eu i-am spus că ea nu are voce, dar nu ma ascultat niciodată şi ( Intervine Martha )

MARTHA : Tu mai bine taci pentru că eşti în aceeaşi situaţie ca şi ea ; uită-te la tine ce porţi, măi copilule, părcă ai trăi pe străzi la felul cum arăţi. Încă şi ăia sunt mai îngrijiţi ca tine!

THOMAS : Da’ ce are mamă, mie îmi place.

MARTHA : Şi tu începi? Dispari din faţa mea! Lasă că veţi vedea voi ce veţi păţi! Pe tine te trimit la şcoala militară să te radă ăia în cap, iar pe deşteaptă de Jessica, la mănăstire! ( Se aud plânsetele Jessicăi )

D-ŞOARA SMITH : ( I se aude numai vocea ) Nebunilor! Iar aveţi gărgăuni la cap ? Ce e cu voi? Ţipaţi ca nebunii toată ziua! Dacă mor va fi din cauza voastră! Mai degrabă mă duceam la azil decât să vă am ca vecini pe voi!

GRIG : Tot nebună e?

MARTHA : Da, şi ne mai face pe noi nebuni ! Săptămâna trecută a aruncat cu un lighean cu apă pe geam doar pentru că nişte copii se jucau afară cu mingea .

GRIG : Poate scăpăm într-o zi de ţăcănita asta! Dragă, este timpul să plec. Am mult de condus şi nu vreau să întârzii. Ne vedem peste 3 săptămâni!

MARTHA : Stai că te conduc până la maşină şi mai vorbim până jos .Stai să îmi iau o geacă .

( Amândoi ies din scenă .Este scena goală pentru câteva secunde şi după,  apar cei doi copii, Jessica şi Thomas )

JESSICA : Tom, trebuie să facem ceva ca mama să ne lase să fim cum vrei, noi nu mai trăim în vremea comunismului! Ce facem, ai auzit ce a zis? Eu la mănăstire nu mă duc!

THOMAS : Şi tu crezi că eu mă duc la şcoala militară? Nu … niciodată!

JESSICA : Şi atunci? Hai sa ne gândim ! ( Jessica se plimbă prin casă )

THOMAS : Ştiu, sunt un geniu! Fugim de acasă şi îi lăsăm mamei un bilet! Să se descurce singură! Şi plecăm acum cât e ea jos şi ieşim prin spate .

JESSICA : Mă, eşti tare. Mă duc să îmi iau nişte haine.

THOMAS : Ce haine?! Plecăm aşa! Îţi iei numai geaca şi mergem! Hai că eu scriu biletul .

JESSICA : Tu nu scrii nimic. Tu scrii foarte urât . Voi scrie eu ! ( Jessica scrie biletul şi vorbeşte în acelaşi timp ) Mamă, noi ne-am săturat să ne tot impui lucruri. Noi ne-am decis să fugim de acasă. Semnat ai tăi copii de care te-ai săturat , Jessica şi Thomas . Totuşi Thomas, îmi pare rău că plec şi că văd pentru ultima dată casa noastră.

THOMAS : Tu crezi că eu mă simt bine, dar doar aşa putem să fim ceea ce vrem să fim . Hai să mergem .

JESSICA : ( Începe să plângă ) Of ce soartă grea !

( Cei doi părăsesc scena. Pe fundal cântă Miley Cyrus – When I look at you )

SCENA 2

( Martha intră în scenă şi muzica se opreşte.Vede biletul de pe masă şi se apropie şi îl citeşte )

MARTHA : Ce? ( Mâinile îi tremură ) Copiii mei? Unde sunt copiii mei ?( Vocea îi tremură ) Doamne ce am făcut? Oare sunt o mamă rea? Oare nu îmi înţeleg proprii mei copii ? ( Se plimbă prin încăpere şi suspină ) Au avut mereu ceea ce au vrut, nu le-au lipsit nimic. Trebuie să fac ceva să îi găsesc. Da , ştiu, dau telefon la poliţie, ei vor putea să mă ajute să îmi găsesc copilaşii. ( Ia telefonul în mână sună la 112 ) Alo, poliţia, vă rog frumos, am nevoie de ajutorul dumneavoastră ( Începe să plângă şi nu se mai înţelege nimic din ceea ce vorbeşte , ea încearcă să le explice la telefon însă nu se descurcă, şi văzând că nu se poate înţelege ţipă şi închide ) Of ,nici să vorbesc nu mai sunt în stare . ( Se aşează pe canapea şi ia o poză cu Jessica şi Thomas şi începe să plângă ) Of scumpii mei copii! Of … ştiu cum să fac. Sigur Mark ştie de ea! Jessica îi spunea mereu lui orice face. ( Martha îl sună pe Mark .) Alo, bună Mark, sunt mama Jessicăi,Jessica şi Thomas au dispărut de acasă, ştii ceva de ei ? Nici tu nu ştii nimic de ei ? Doamne, de ce mă pedepseşti aşa ? Bine, scuză-mă că te-am deranjat . ( Aruncă telefonul şi se pune din nou pe canapea şi începe să plângă ) Trebuie să fac ceva să îmi găsesc copii, dar ce? Unde ar putea fi? ( Se plimbă pe scenă şi plânge ) Sper că nu au păţit ceva rău, sărmanii! ( Se aud bătăi la uşă ) Ce se aude ? Ei sunt, s-au întors acasă ! ( Se îndreptă spre uşă ) Ce cauţi tu aici, Mark ?

MARK : Păi , vroiam să ştiu dacă ştiţi ceva de Jessica şi …

MARTHA : Of, nu ştiu nimic. Înnebunesc dacă nu apar ( Începe iar să plângă )

MARK : Staţi liniştită doamnă, sunt sigur că totul va fi bine şi vor apărea amândoi teferi .( Mark o consolează pe Martha )

MARTHA : Ia mână de pe mine mojicule. Poate îţi iei şi vreo palmă .

MARK : Dar nu a fost cu intenţie să vă pi …

MARTHA : Tu să taci nesimţitule, acasă nu ai fost educat de părinţi să nu întrerupi ?

MARK : Dar doamnă eu …

MARTHA : N-ai tăcut obraznicule ? Ei comedie !

( Se aud vocile Jessicăi şi a lui Thomas )

JESSICA şi THOMAS : Mamă, mămicooo , ne primeşti înapoi?

JESSICA : Este foarte frig afară.

THOMAS : Ne primeşti ?

( Cei doi apar în scenă . Mark, în momentul în care o vede pe Jessica , aleargă la ea şi o ia în braţe .)

MARK : Unde ai fost iubito, m-ai îngrijorat.

( Martha, văzându-i  pe cei doi tineri îmbrăţişaţi se duce la ei .)

MARTHA : Ce e cu voi? Ţie, Jessica, ţi-am interzis să te mai vezi cu … ăsta! Şi avem de discutat! Cum aţi putut pleca de acasă ( începe să plângă ) ? Eu eram îngrijorată şi nu ştiam de unde să vă iau, şi voi vă distraţi bine mersi pe străzi!

THOMAS : Mamă, ne era frig, şi am crezut că …

MARTHA : Eu mă chinui să va cresc, şi voi aşa mă răsplătiţi ?

THOMAS : Dar să ştii că …

MARTHA : Dacă nici eu nu sunt bună, nu ştiu ce să mă mai fac cu voi!

THOMAS : Mamă …

MARTHA : Of, Dumnezeule, câte voi mai îndura? Ia-mă la tine mai repede, decât să îndur chinul ăsta!

D-ŞOARA SMITH : Băi nebunilor, să ardeţi în flăcările iadului, de nebuni ce sunteţi! Ce aveţi mă de ţipaţi aşa? Lasă că mâine dimineaţă vă treziţi cu miliţia la uşă, demenţilor!

MARTHA : Tu să taci! Că nu ai problemele pe care le am eu!

D-ŞOARA SMITH : Obraznico! Sunteţi o familie de nebuni, în frunte cu tine Martha!

MARTHA : Nici nu mai judec bine! Copii vorbim mâine ! La culcare! Iar tu, să ieşi din casa mea ! ( Arătând cu mâna spre Mark .)

MARK : Staţi un pic . Jessica, noapte bună şi vorbim mâine. Te iubesc şi …

MARTHA : N-ai ieşit?

MARK : Vorbim mâine! Pa .

MARTHA : Gata ! Nu mai pot! Noapte bună !( Suspinând) Să îmi plece copii de acasă … !

JESSICA : Am făcut-o lată !

THOMAS : Vedem mâine. Acum mă duc să mă culc. Îs mort de oboseală!

JESSICA : Da, asta voi face şi eu. Noapte bună .

SCENA 3

MARTHA : Este dimineaţă, trebuie să le demonstrez copiilor mei că sunt o mamă perfectă. Le voi pregăti micul dejun în sufragerie, chiar aici pe masă! Ce să le pregătesc? Gata, ştiu! ( Iese din scenă )

( Pe scenă intră cei doi copii.)

THOMAS : Cum facem cu mama?

JESSICA : Nu ştiu. Dar poate a uitat.

THOMAS : I don’t think so!

JESSICA : Ce ai zis ?

THOMAS : Nu prea cred! Asta am zis, deşteapt-o!

JESSICA : Mulţumesc că recunoşti că sunt deşteaptă !

THOMAS : Da, cum zici tu!

MARTHA : Copii, în 2 minute vă voi servi micul dejun în sufragerie. Vă rog să aşteptaţi. V-am pregătit lapte cu cereala integrale pentru scumpa mea Jessica, iar pentru Thomas cereale Nesquik.

THOMAS : Ce-o fi păţind de ne pregăteşte micul dejun? Nu a făcut asta niciodată în 17 ani!

JESSICA : Lasă că e bine.

( În scenă apare Martha cu tava în mână.)

MARTHA : Poftiţi dragii mei copii! Meritaţi ceea ce e mai bun!

THOMAS : Mamă, eşti OK?

MARTHA : Sigur că da. Eu mereu v-am iubit şi vă voi iubi, pentru că sunteţi copii mei.( Îi sărută pe frunte pe amândoi. Se aude soneria de la uşă.) Cine să fie la ora asta?

THOMAS : Deschid eu!

MARTHA : Bine, între timp mă duc să văd dacă sunt gata prăjiturile pe care le-am pus la cuptor.( Se aude din nou soneria.)

THOMAS : Imediat! ( Thomas deschide uşa, acolo fiind profesoara de la liceu, d-şoara Lulu.Thomas, văzând-o, închide uşa .Soneria se aude din nou, în timp ce Thomas se duce la sora lui.) E profa la uşă!

JESSICA : Cum? Ce caută aici ? Oare vrea să ne zică mamei?( Soneria se aude din nou )

MARTHA : Thomas, cine e la uşă?

THOMAS : Ce să îi zic?

JESSICA : De unde să ştiu?

MARTHA : Thomas, cine e?

THOMAS : E vecina de deasupra, d-şoara Smith.

MARTHA : Ce vrea iar nebuna asta? Stai că mă duc eu să văd ce vrea; aseară ţipa că aduce poliţia la uşă, şi e în stare de aşa ceva !

THOMAS : Nu mamă!( Încearcă să o oprească pe Martha să nu se ducă la uşă.) Las-o să sune cât vrea ( Soneria se aude iar.)

MARTHA : Cum să sune în continuare? Să ne consume bateriile? Nu domnule! Lasă că ma duc şi o liniştesc!

THOMAS : Mamă … ( Martha ajunge la uşă şi o deschide.)

MARTHA : D-şoară Smith, iar ai adus poliţia?( Se miră în momentul în care o vede pe profesoară) Vai, scuzaţi-mă! Am crezut că este vecina de deasupra şi …

( În scenă apar Martha şi d-şoara Lulu )

D-ŞOARA LULU : Este posibil aşa ceva doamnă? Să mă ţineţi aşa de mult timp la uşă? Dar este strigător la cer! Aşa ceva nu am mai păţit în cei 45 de ani de când predau!

MARTHA : Doamnă, vă rog să mă …

D-ŞOARA LULU : Domnişoară!

MARTHA : Domnişoară, vă rog frumos să mă scuzaţi.

D-ŞOARA LULU : Gata, nu am venit aici să vă rugaţi de mine. Este altă problemă , şi este neapărat să vorbesc cu dumneavoastră şi cu Jessica şi Thomas.

MARTHA : Dar ce s-a întâmplat? E ceva grav?

D-ŞOARA LULU : Da, este foarte grav!

MARTHA : Atunci, poftiţi în sufragerie. Acolo servesc copiii mei micul-dejun.

( Copiii când o văd pe profesoară rămân şocaţi.)

JESSICA : D-şoară, să ştiţi că eu …

THOMAS : Mama mi-a zis că are nevoie de …

D-ŞOARA LULU : Tăceţi amândoi!

JESSICA şi THOMAS : Gata!

MARTHA : Luaţi loc pe canapea, d-şoară profesoară.

D-ŞOARA LULU : Mulţumesc! Deci, cum vă spuneam, copii dumneavoastră au foarte multe absenţe, si nici cu notele nu stau prea bine.

JESSICA : Minte!

THOMAS : Da, ea minte. Noi stăm bine cu absenţele şi notele. Ea nu stă prea bine!

D-ŞOARA LULU : Cum?!

THOMAS : Da! Recunoaşte că ai fost dată afară din liceu din cauza absenţelor!

D-ŞOARA LULU : Cum îndrăzniţi amândoi să spuneţi aşa mizerii despre mine!

MARTHA : Dar nu înţeleg nimic! Ce se întâmplă aici? Cine ce absenţe are?

THOMAS : Mamă lasă că îţi explic eu. D-şoara profesoară a fost dată afară din liceu, şi ea acum dă vina pe noi!

D-ŞOARA LULU : Aşa ceva nu pot să accept! D-na Martha, copiii d-voastră sunt  pe cale a fi exmatriculaţi. Am şi fişele lor de la liceu cu notele şi absenţele şi plus lucrări, pentru a vedea cât de inteligenţi sunt !

MARTHA : Da! Vreau să le văd! Copiii mei mi-au spus că au fost lăudaţi de faţă cu tot liceul pentru că sunt cei mai buni elevi!(Martha este foarte mândră .)

D-ŞOARA LULU : Sunteţi mândră? Ar trebui să intraţi în pământ de ruşine! Dacă aş fi eu în locul d-voastră, asta aş face! Uitaţi-vă cu ochii dumneavoastră la fişele cu absenţe. Jessica are 135 de absenţe iar Thomas 149. Unde aţi mai pomenit un număr aşa de mare! Nici dacă adunam absenţelor tuturor elevilor din liceu nu obţineam câte absenţe au ei! Şi acum să vorbim despre fiecare copil în parte. Încep cu Jessica. Fata asta este aeriană, cântă aiurea în clasă, se laudă prin liceu că are concerte în fiecare săptămână în SUA. Şi la lucrări este un dezastru! Uitaţi, nu e în stare să despartă în silabe corect! Eu nu ştiu ce e în capul acestor copii! Şi acum Thomas. Nici nu ştiu de unde să încep. Se îmbracă de parcă ar trăi în canal, vorbeşte aiurea şi e un pericol social! La teste nici nu mai zic! În afară de nume , prenume si dată nu mai scrie nimic.

MARTHA : Deci, nu v-aţi schimbat comportamentul! Şi eu eram dispusă să vă iau apărarea, şi voi sunteţi ruşinea liceului!

JESSICA : Mamă, nu e adevărat!

THOMAS : Da! Cum să fie adevarăt? Noi suntem elevi buni !

MARTHA : Lasă că veţi fi pedepsiţi 2 luni ! D-şoara Lulu, mulţumesc că mi-aţi spus. Nu vă faceţi griji, voi face din ei elevi premianţi la toate obiectele!

THOMAS : Dar dude !

MARTHA : Cum ai zis?

D-ŞOARA LULU : Aşa se trezeşte şi de faţă cu profesorii!

THOMAS : Scuze, mamă dar …

MARTHA : Să nu aud niciun sunet!
( Se aude din nou soneria de la uşă )

THOMAS : Răspund eu!

JESSICA : Nu , eu mă duc !

MARTHA : Nu vă ridicaţi de pe canapea!

JESSICA şi THOMAS : Am înţeles !

( În scenă apare prietena Jessicăi , Ashley )

ASHLEY : Fată, vezi că vrăjitoarea de d-şoara Lulu vine să te …

D-ŞOARA LULU : ( Auzind vorbele şi văzând-o pe Ashley ) : Ce ai spus ?

ASHLEY : Păi , să vedeţi.

D-ŞOARA LULU : Aştept !

ASHLEY : D-şoară, nu a fost cu intenţie, eu nu mă refeream la dumneavoastră .

D-ŞOARA LULU : Dar la cine? Cine mai este cu numele ăsta între aceşti pereţi! Sunt sigură că la mine te-ai referit nesimţito!

ASHLEY : Dar nu! Am greşit numele! Sincer!

D-ŞOARA LULU : Da da , sigur! Te cred!

ASHELY : Da?! Ce bine !

D-ŞOARA LULU : Crezi că m-am născut ieri? Vroiam să văd până unde eşti în stare să mergi cu minciunile! Eşti o nesimţită şi vei vedea mâine la şcoală! D-na Martha, aţi face bine să vedeţi cu ce fel de persoane se împrieteneşte fiica şi fiul dumneavoastră! Genul acesta de persoane ( arătând-o pe Ashley ) sunt un exemplu negativ ce trebuiesc exterminaţi de pe faţa Terrei! Eu vă las şi sper că vizita mea a avut un scop! La revedere!

MARTHA : La revedere! Şi muţumesc pentru că mi-aţi deschis ochii ! Nu vă faceţi griji, copiii mei vor deveni premianţi! ( Martha o conduce pe d-şoara Lulu la uşă şi amândouă ies din scenă)

JESSICA : Serios , fată, eşti proastă rău! Nu te gândeşti când deschizi gura!

ASHLEY : Hai fată, că nu am ştiut!

JESSICA : Ei nu ai ştiut. Chiar nu pot să cred că ai făcut asta!

THOMAS : Hei dude, gata, las-o mai moale! Tipa n-a ştiut că era aici profa.

JESSICA : Acum îi iei apărarea? Da sigur, cum să nu !

ASHELY : Da fată, gata, ajunge!

JESSICA : Faceţi perechea ideală! Un prost şi o proastă!

THOMAS : Hey!

ASHLEY : Jess!?

JESSICA : Domnule prost, o luaţi de soţia pe doamna proastă? Doamna proastă, îl luaţi în căsătorie pe domnul prost ? Şi răspunsurile le ştiu deja! Pateticilor!

ASHLEY : Chiar m-ai rănit! Nu mă aşteptam la asta de la tine, fată!

THOMAS : Eşti chiar dusă!

JESSICA : Da, hai, plângi un pic!

ASHLEY : Eu plec, nu te mai suport! Eşti de nerecunoscut ! ( Iese plângând din scenă )

JESSICA : Nu am nevoie de prieteni din ăştia! Îl voi suna pe Mark! El ştie să mă înţeleagă !

THOMAS : Ai luat-o razna ! Rest in peace!

JESSICA : Ce ai zis?

THOMAS : Nu mai contează ! Pa! ( Thomas părăseşte scena )

JESSICA : Pleacă şi tu! Nu am nevoie de voi !

MARTHA : ( Reintrând în scenă ) Jessica, m-aţi dezamăgit ! Mă băgaţi în mormânt ! Mă duc să plătesc telefonul !  Vin repede! Până vin, poate reuşeşti să faci curaţenie !

JESSICA : Da .

( Martha iese din scenă )

JESSICA : ( Sunându-l pe Mark ) Vin-o mai repede, că mama acum a plecat de acasă ! Aaa … eşti aproape? Bine, hai că te aştept ! În sfârşit vine! Abia aştept să îl văd ! ( Se aude soneria uşii ) Intră Mark !

MARK : Ce faci baby? ( Luând-o în braţe pe Jessica )

JESSICA : Bine, ce să fac. M-am certat cu toată lumea, chiar şi cu Ashley, proasta pământului!

MARK : Dar ce a făcut, de o faci proastă ?

JESSICA : Nu mai contează! Nu mai vreau să aud de ea ! Îs sătulă până peste cap! Profa a venit la noi să îi zică mamei despre notele mele şi mai avea un pic şi zicea că sunt cea mai mare proastă de pe faţa Terrei! Cretina! Am avut nişte zile aiurea!

MARK : Da’ ce e aşa greu să înveţi câteva rânduri?

JESSICA : Acum începi şi tu?

MARK : Nu e asta, dar poţi să înveţi! Că nu eşti proastă.

JESSICA : Lasă-mă cu şcoala! Să vorbim despre altceva!

MARK : Nu se poate Jessica! Înainte  nu erai aşa! De când te-ai schimbat, cu ideea ta de a deveni o cântăreaţă !

JESSICA : Da, si voi deveni! Pentru că am voce!

MARK : Dumnezeule! Jessica, revino-ţi! Înainte nu erai aşa! Te-ai schimbat foarte mult în ultimul timp! Nu te mai recunosc!

JESSICA : Ce să mă schimb? Ţi se pare. Ai nevoie de ochelari.

MARK : Tu nu te vezi cum minţi! Eu nu mai vreau să continui!

JESSICA : Ce vrei să spui?

MARK : Cred că cel mai bine ar fi să luăm o pauză! Poate în timpul ăsta te vei gândi mai bine, şi vei reveni la normal.

JESSICA : ( Ţipând) Poftim?! Tu … tu mă părăseşti pe mine?

MARK : Realizezi că urli!

JESSICA : ( Ţipând din ce în ce mai tare ) Nu urlu! Dar nu se poate! Ai băut ceva! Sigur! Ce îţi veni să mă părăseşti? Eşti nebun?

MARK : E clar! Cu tine nu se poate vorbi normal!

JESSICA : ( Pe acelaşi ton ) : Mă faci nebună?

MARK : Cum vrei …adio Jessica!

JESSICA : Da! Du-te! Nu am nevoie de tine! Şi vei vedea că îţi va părea rău pentru momentul ăsta!

MARK : Adio!

JESSICA : Eu cred că tu te-ai schimbat! Eu sunt la fel! Nu regret nimic din ce am făcut, pentru că ştiu că am făcut bine! ( Mark a ieşit de pe scenă ) Da, bine, acum mai vorbesc şi singură ! Ce am făcut? Toată lumea a înnebunit! Huo, nebunilor!Mai bine mă duc să iau ceva de baut din frigider, şi aşa voi scapa de toată furia! ( Jessica iese din scenă însă revine cu o sticlă de băutură )Auzi la el! Cică m-am schimbat! El s-a schimbat !( Ia un gât din băutură ) E bună! Aşa … eu nu regret nimic! Să mă lase în pace! Toţi să mă lase în pace!Nu regret nimic! Aşa sunt eu !

( Începe melodia Selena Gomez – I won’t apologize . Între timp Jessica bea şi până la finalul melodiei adoarme pe canapea, beată . Reintră Thomas )

THOMAS : Wow, ce miroase a alcool? Frate, asta e beată! Jessica? Bă, ce ai făcut frate?

JESSICA : ( Trezindu-se) Lasă-mă să dorm!

THOMAS : Dar dacă te vede mama, te rupe! Te duce la mănăstire în seara asta!

JESSICA : Ei da!

THOMAS : Ai băut?

JESSICA : Un pic!

THOMAS : Un pic, şi tu eşti criţă! Frate!

JESSICA : Hai taci că mă doare capu’!Unde e sticla? A , uite-o! Pff, e goală!

THOMAS : Ai băut singură o sticlă?

JESSICA : Da!

THOMAS : Şi nu puteai să mă aştepţi şi pe mine?

JESSICA : Hai pa!

THOMAS : Egoisto!

JESSICA : Cum zici tu ! Acum, lasă-mă să ma culc!

THOMAS : Măcar du-te la tine în cameră să nu te mai vadă mama! Ştii că face panaramă dacă te vede beată! Între timp eu voi aerisi aici să nu se mai simtă alcoolul în aer! Te transformi … într-o alcoolistă ! Şi asta nu e bine pentru tine! ( Între timp, Jessica adoarme din nou pe canapea) Hai Jessica, du-te la tine în cameră! Dude, trezeşte-te. Asta iar a adormit. Am ce căra la ea! ( Thomas o ia pe Jessica şi o duce la ea în cameră. Scena rămâne goală pentru câteva secunde, după care revine Thomas .)

THOMAS : Bine că am dus-o la ea în cameră.

( Intră în scenă Martha .)

MARTHA : Era coadă la bancă, şi traficul este groaznic. Noi avem o discuţie în legatură cu şcoala! Unde e deşteapta de Jessica? Jessiiiiiiica?! Treci încoace, cântăreaţo!

THOMAS : Mamă, Jessica este …

MARTHA : Cum este?

THOMAS : Este … bolnavă. Se simţea foarte rău şi s-a dus la ea în cameră.

MARTHA : Aaaa. Atunci voi avea discuţia doar cu tine! Ce se întâmplă cu voi nu înţeleg! Voi faceţi anume să mă omorâţi, credeţi că veţi moşteni o avere mare sau ce?

THOMAS : Mamă, noi …

MARTHA : Voi ce ? Nu sunteţi întregi la minte! Parcă nu v-aş fi făcut eu!

THOMAS : Noi doar …

MARTHA : Ce voi doar! Mă faceţi de râs în faţa profesoarei, şi mai şi minţiţi! V-am educat foarte prost! Dar nu vă faceţi griji! În curând va veni acasă tatăl vostru, mai sunt câteva zile şi apare, şi vom avea o discutie toţi patru!

THOMAS : Dar nu e nevoie să vorbim şi cu tata că …

MARTHA : Tu să taci. Gata!La culcare! Chiar dacă e devreme te culci acum! Poate îţi mai vine mintea la cap! Ş,i ce miroase aşa a alcool? Iar ai băut ?

THOMAS : Nu mamă, nu am băut nimic !

MARTHA : Iar minţi! Dispari din faţa mea!

THOMAS : Am dispărut deja ! ( Thomas iese din scenă )

MARTHA : Ce să mă mai fac Doamne cu ăştia? Acum au început să şi bea. O să zică lumea pe stradă că am copii alcoolişti! Asta îmi mai lipsea! Dar voi vedea ce se va întâmpla când va veni şi Grig! Bine că nu mai este mult şi apare! Atunci vom vedea ce se va alege de copii noştri!Vai Doamne! ( Iese şi Martha din scenă )

CORTINA

ACTUL AL II LEA

SCENA 1

MARTHA : Astăzi e ziua cea mare şi vine Grig! Mă bucur de parcă aş avea 5 ani şi îl aştept pe Moş Crăciun să îmi aducă jucării şi păpuşi.M-a sunat şi mi-a zis că vine cu trenul că i s-a stricat maşina. Cred că ar fi bine dacă m-aş duce să îl aştept la gară. Da! Jessiiiiiiica, Thomaaaaaaaas! ( În scenă apar cei doi copii )

THOMAS : Da mom!

MARTHA : Iar vorbeşti în limba ta!

THOMAS : Dar e în engleză. Ce e aşa rău?

MARTHA : Iar ne certăm de dimineaţă! Azi vine tatăl vostru acasă, şi eu mă duc să îl aştept la gară pentru că vine cu trenul.

JESSICA : Dar s-a întâmplat ceva de nu vine cu maşina?

MARTHA: Da , i s-a stricat maşina şi din cauza asta vine cu trenul! Cât timp voi lipsi vă rog să faceţi curat !

JESSICA : Da mami!

MARTHA : Când vom veni acasă vom avea de discutat, nu am uitat să ştiţi ce mi-aţi făcut in ultimele 3 săptămâni!

THOMAS : Bine mama. Să ne sunaţi când plecaţi de la gară!

JESSICA : Pa mama!

( Martha iese din scenă )

THIOMAS : Cred că vom fi pedepsiţi 2 luni după ce vom vorbi şi cu tata! Şi aveam un party mişto săptămâna care vine!

JESSICA : Ce aveai ?

THOMAS : Un party!

JESSICA : Şi aia ce e? Vreo boală de-a ta? Sper că nu se ia, că nu vrea boala ta!

THOMAS : Party, este petrecere dar în engleză!

JESSICA : Ştiam, vroiam să te verific!

THOMAS : Da sigur!

JESSICA : Păi să ştii că vroiam să te verific! La câtă cultură ai!

THOMAS : Nu eşti mai deşteaptă decât mine!

JESSICA : Ba da!

THOMAS : Gata, că începi să vorbeşti a foame! Uite la ce mă gândeam!

JESSICA : La ce?

THOMAS : Mă laşi să termin?

JESSICA : Scuze.

THOMAS : Aşa! Eu mă gândeam să dăm o petrecere super tare . Că oricum vom fi pedepsiţi mult timp, măcar să ne distrăm !

JESSICA : E o idee bună!

THOMAS : Păi, sună-i pe Mark şi pe Ashley şi mai chem şi eu şi …

JESSICA : Nu mai vorbesc cu ăia doi de vreo două săptămâni.

THOMAS : Nasol! Atunci lasă că sun eu. Tu du-te la supermarket si cumpără nişte sucuri şi vezi tu ce mai cumperi.

JESSICA : Bine! Vin repede . ( Jessica iese din scenă )

THOMAS : Dacă nu îi chemi tu pe Mark şi pe Ashely, îi chem eu!  Alo, Mark? Hei dude, sunt Thomas. Am un party la mine acasă! Treci şi tu? Nu frate, Jessica e bine, îi facem o surpriză dacă vii şi tu. E bine. Aaa, şi să nu uit, treci şi pe la Ashley şi adu-o şi pe ea! Ok! Peace man şi vă aştept la mine! Veniţi câtmai repede! Ok, baftă! Gată, am rezolvat şi asta! Acuma mai trebuie să vină Jessica şi poate începe petrecerea!

( Reintră Jessica în scenă cu câteva sacoşe în mână )

JESSICA : Gata Thomas, am luat de toate !

THOMAS : E bine. O să fie super!

JESSICA : Da! Tu ai chemat pe cineva la petrecere?

THOMAS : Normal

JESSICA : Îi cunosc?

THOMAS : Vei vedea . Îţi vor plăcea învitaţii!

JESSICA : Abia aştept!

THOMAS : Nu mai e mult şi vor veni !

JESSICA : Atunci, cred că ar fi bine să mă duc să mă schimb!

THOMAS : Ok.

( Se aude soneria şi în scenă apar Mark şi Ashley )

THOMAS : Hei dude, intraţi!

MARK : Unde e Jessica?

THOMAS : E dincolo, se schimbă.Ashley, arăţi bine!

ASHLEY : Mulţumesc!

MARK : Şi când va începe petrecerea?

THOMAS : Imediat ce va veni şi Jessica!

MARK : Frate, eu vrea să mă împac cu ea! Dar ea s-a schimbat tare în ultimul timp.

ASHLEY : Pe mine nici la şcoală nu m-a mai salutat! Parcă e altă !

THOMAS : Îs sigur că totul va fi bine ş vă veţi împăca!

MARK : Sper

ASHLEY : Uite, am adus nişte muzică !

MARK :  Şi am adus şi nişte cola .

THOMAS : Perfect!

JESSICA : Thomas, au venit invitaţii?

THOMAS : Da.

JESSICA : Bine, hai că ies în două minute !

THOMAS : Ok.

MARK : În sfârşit vine! Sper să ne împăcăm!

( În scenă apare şi Jessica)

JESSICA : Mark?! Ashley ?!

MARK : Jessica, îmi lipseşti.

ASHLEY : Fată, îmi e dor de tine, îmi pare rău că am greşit.

JESSICA : Nu ştiu ce să zic. Şi eu am avut nişte perioade mai grele şi îmi pare rău că m-am purtat aşa.

MARK : O luăm de la început?

JESSICA : Îmi dai o a doua şansă?

MARK : Desigur, pentru că te iubesc şi ţin la tine.

ASHLEY : Şi cu mine cum rămâne?

JESSICA : Mi-ai lipsit fată. Îmi pare rău că te-am făcut proastă.

ASHLEY : Fată, gata cu faza asta. Avem o petrecere şi trebuie să ne distrăm.

JESSICA : Thomas , ei sunt singurii invitaţi?

THOMAS : Da!

JESSICA : Perfect! Să înceapă petrcerea!

TOŢI : Daaa!

( Începe melodia Pussycat Dolls – Painted windows şi toţi se distrează )

SCENA 2

( În timp ce tinerii dansează în scenă apare d-şoară Smith.  În acel moment muzica se opreşte )

D-ŞOARA SMITH : Nebunilor, v-am zis de atâtea ori să nu daţi drumu’ la muzică aşa de tare. Turcilor! Ce aveţi mă cu mine? Vreţi să mă omorâţi? Sălbaticilor!

JESSICA : Şi ce?

D-ŞOARA SMITH : Cum şi ce nesimţito care eşti! Aşa vorbeşti cu mine!

THOMAS : Mamaie, e timpul să pleci acasă!

D-ŞOARA SMITH : Poftim?

THOMAS : Uşa e acolo!

D-ŞOARA SMITH : Nesimţiţilor! Aşa sunteţi voi tineretul! Nesimţiţi complet!

JESSICA : Şi tu cum crezi că eşti?

D-ŞOARA SMITH : Repetă ce ai zis? ( Ridicând bastonul la Jessica ) Repetă azi!

THOMAS : Tanti, cam întreci măsura şi s-ar putea să te aruncăm de la etaj!

D-ŞOARA SMITH : Mă apucă leşinul! … Ameţesc!

JESSICA: D-şoară …

D-ŞOARA SMITH : Mă îmbolnăviţi! Din cauza voastră o să mor.

THOMAS : Mamaie, nu spune asta nici măcar în glumă!

D-ŞOARA SMITH : Deja vă negru în faţa ochilor!

JESSICA : D-şoară, treceţi pe canapea, poate aţi obosit şi …

D-ŞOARA SMITH : Nu mă mai fac bine …

THOMAS : Treceţi pe canapea şi nu mai faceţi efort să vorbiţi.

JESSICA : Thomas, ce ne facem că moare baba!

MARK : Dar poate nu moare.

ASHLEY : Da fată, mă duc să aduc nişte apă!

JESSICA : Adu un lighean cu apă.

THOMAS : Man, eu nu vreau să fac puşcărie de la vârsta asta!

JESSICA : Sper să scape baba!

D-ŞOARA SMITH : Acum îmi e sfârşitul.

JESSICA : Nuuuuuu!

THOMAS: Tanti, nu muri!

D-ŞOARA SMITH : La revede … ( D-şoara Smith leşină )

JESSICA : O murit baba!!! Nuuuuuuuuu!

THOMAS : Băi, am făcut-o lată !

MARK : Ce ne facem acum!

( Se aude soneria de la uşă şi vocile părinţilor )

Pentru finalul piesei si detalii tehnice  lasa un email insotit de emailul tau prin care soliciti intreaga piesa.